Backlink-urile acestui site sunt monitorizate cu Backlinks Monitor.

Codul Penal

Codul Penal din 28/06/2004

Codul Penal al României*



    ___________
    *Text actualizat la data de 30.06.2006, avându-se în vedere următoarele acte:
   - Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005
   - O.U.G. nr. 58/2005
   - O.U.G. nr. 50/2006.

    Notă:
    Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2008 (vezi art. 512).

   PARTEA GENERALĂ
 
   TITLUL I
  LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE

   CAPITOLUL I
  DISPOZIŢII PRELIMINARE

    Scopul legii penale

   Art. 1. - Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.

    Legalitatea incriminării şi a sancţiunilor de drept penal

   Art. 2. - (1) Legea prevede faptele care constituie infracţiuni, pedepsele care se aplică şi măsurile care se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.
   (2) Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o faptă care nu era prevăzută de lege ca infracţiune la data săvârşirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsă sau nu se poate lua o măsură de siguranţă ori o măsură educativă neprevăzută de lege la data comiterii faptei.

    Crime şi delicte

   Art. 3. - Faptele prevăzute de legea penală ca infracţiuni se împart, după gravitatea lor, în crime şi delicte.

   CAPITOLUL II
  APLICAREA LEGII PENALE

   Secţiunea 1
  Aplicarea legii penale în timp

    Activitatea legii penale

   Art. 4. - Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

    Neretroactivitatea şi retroactivitatea legii penale

   Art. 5. - (1) Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.
   (2) Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

    Aplicarea legii penale mai favorabile

   Art. 6. - (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
   (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi legii declarate neconstituţionale, precum şi altor acte normative, aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori neaprobate, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

    Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

   Art. 7. - (1) Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede acelaşi fel de pedeapsă, dar cu un maxim special mai mic, sancţiunea aplicată se reduce la acest maxim, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită.*
   (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă o altă pedeapsă privativă de libertate, pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a detenţiunii severe se înlocuieşte cu maximul pedepsei privative de libertate prevăzute de legea nouă pentru acea infracţiune.
   (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, executarea amenzii se poate înlătura în totul sau în parte.
   (4) Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă, precum şi măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă mai favorabilă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de această lege.
   (5) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(4).
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 1 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Alte situaţii privind aplicarea legii penale mai favorabile
în cazul pedepselor definitive

   Art. 8. - (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a detenţiunii severe, a închisorii stricte sau a închisorii a intervenit o lege care prevede acelaşi fel de pedeapsă, dar cu un maxim special mai mic, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.
   (2) Dispoziţiile art. 7 alin. (5) se aplică şi în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate până la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime, fără a putea fi coborâtă sub minimul general al acelei pedepse.

    Aplicarea legii penale temporare

   Art. 9. - (1) Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
   (2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura situaţiei temporare care a impus-o.

   Secţiunea a 2-a
  Aplicarea legii penale în spaţiu

    Teritorialitatea legii penale

   Art. 10. - (1) Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.
   (2) Prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele de stat, inclusiv apele maritime interioare, subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia.
   (3) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când a fost comisă pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română, precum şi atunci când pe teritoriul României ori pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc.

    Personalitatea legii penale

   Art. 11. - Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie care are domiciliul în ţară, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită.

    Realitatea legii penale

   Art. 12. - (1) Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu are domiciliul în ţară, contra securităţii naţionale a statului român, contra unui cetăţean român sau contra unei persoane juridice române, dacă legea penală română prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a detenţiunii severe.
   (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în alin. (1) se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    Universalitatea legii penale

   Art. 13. - (1) Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 12 alin. (1), săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu are domiciliul în ţară, dacă:
   a) fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită;
   b) făptuitorul se află în ţară.
   (2) Pentru infracţiunile îndreptate contra intereselor statului român, contra unui cetăţean român sau contra unei persoane juridice române, făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obţinut extrădarea lui.
   (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în care făptuitorul a săvârşit infracţiunea, există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.
   (4) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine.

    Legea penală şi convenţiile internaţionale

   Art. 14. - Dispoziţiile cuprinse la art. 11-13 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie internaţională la care România este parte.

    Imunitatea de jurisdicţie

   Art. 15. - Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.

    Extrădarea

   Art. 16. - (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată pe bază de convenţie internaţională ori pe bază de reciprocitate.
   (2) Condiţiile în care se acordă sau se solicită extrădarea, prevăzute în convenţii internaţionale sau declaraţii de reciprocitate, se completează cu cele prevăzute în legea specială.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 2 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

   TITLUL II
  INFRACŢIUNEA

   CAPITOLUL I
  DISPOZIŢII GENERALE

    Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

   Art. 17. - (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social şi este săvârşită cu vinovăţie.
   (2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

    Pericolul social al faptei

   Art. 18. - Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

    Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni

   Art. 19. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
   (2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
   (3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplică una dintre următoarele sancţiuni cu caracter administrativ:
   a) mustrarea;
   b) mustrarea cu avertisment;
   c) amendă de la 1.000.000 lei la 25.000.000 lei.

    Vinovăţia

   Art. 20. - (1) Fapta prevăzută de legea penală care prezintă pericol social este săvârşită cu vinovăţie când este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
   1. Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul:
   a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
   b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
   2. Fapta este săvârşită din culpă când infractorul:
   a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
   b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
   (2) Fapta care constă fie într-o acţiune, fie într-o inacţiune constituie infracţiune numai când este săvârşită cu intenţie.
   (3) Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când în lege se prevede aceasta.
   (4) Există intenţie depăşită când rezultatul mai grav produs printr-o acţiune sau inacţiune intenţionată se datorează culpei făptuitorului.

   CAPITOLUL II
  CAUZELE JUSTIFICATIVE

    Cauzele justificative

   Art. 21. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în condiţiile vreuneia dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
   (2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.

    Legitima apărare

   Art. 22. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare.
   (2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapte pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general.
   (3) Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.
   (4) Este, de asemenea, în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

    Starea de necesitate

   Art. 23. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de o persoană pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general.
   (2) Se află în stare de necesitate şi acela care în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

    Ordinul legii şi comanda autorităţii legitime

   Art. 24. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă săvârşirea ei a fost impusă sau autorizată de lege.
   (2) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită pentru îndeplinirea unui ordin dat de către autoritatea legitimă, în forma prevăzută de lege, dacă acesta nu este în mod vădit ilegal.

    Consimţământul victimei

   Art. 25. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimţământul victimei, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul infracţiunilor contra vieţii. În cazul infracţiunilor contra integrităţii corporale sau a sănătăţii acestea nu se aplică, dacă fapta la care s-a consimţit contravine legii sau bunelor moravuri.

   CAPITOLUL III
  CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

    Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

   Art. 26. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele prevăzute de lege care înlătură caracterul penal al faptei.
   (2) Efectul cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei nu se extinde asupra participanţilor, cu excepţia cazului fortuit.

    Constrângerea fizică

   Art. 27. - Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

    Constrângerea morală

   Art. 28. - Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţarea cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.

    Cazul fortuit

   Art. 29. - Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

    Minoritatea făptuitorului

   Art. 30. - Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.

    Iresponsabilitatea

   Art. 31. - Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele.

    Beţia

   Art. 32. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, se găsea, din cauza unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe.
   (2) Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.

    Eroarea de fapt

   Art. 33. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoaşte existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
   (2) Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care făptuitorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.
   (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.

   CAPITOLUL IV
  TENTATIVA

    Tentativa

   Art. 34. - (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.*
   (2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă din cauza insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori din cauza împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.
   (3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 3 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Pedepsirea tentativei

   Art. 35. - (1) Tentativa la crimă se pedepseşte întotdeauna, iar tentativa la delict numai când legea prevede aceasta.
   (2) În cazul persoanei fizice, tentativa se sancţionează cu o pedeapsă imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, dacă legea nu prevede altfel.
   (3) În cazul persoanei juridice, tentativa se sancţionează cu o amendă cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, reduse la jumătate, dacă legea nu prevede altfel. La această pedeapsă se poate adăuga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu excepţia dizolvării persoanei juridice.

    Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului

   Art. 36. - (1) Nu se pedepseşte făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
   (2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracţiune.

   CAPITOLUL V
  PARTICIPAŢIA

    Participanţii

   Art. 37. - Participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

    Autor

   Art. 38. - (1) Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.
   (2) Dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit, împreună, o faptă prevăzută de legea penală, fiecare din ele va fi pedepsită ca autor.

    Instigator

   Art. 39. - Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

    Complice

   Art. 40. - (1) Complice este persoana care, cu intenţie, ajută sau înlesneşte în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
   (2) Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

    Pedeapsa în caz de participaţie

   Art. 41. - Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 87.

    Circumstanţe personale şi reale

   Art. 42. - (1) Circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi.
   (2) Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

    Împiedicarea săvârşirii faptei

   Art. 43. - (1) Participantul nu se pedepseşte dacă împiedică în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, consumarea acesteia.
   (2) Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru acea faptă.

    Participaţia improprie

   Art. 44. - (1) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie.
   (2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
   (3) Dispoziţiile art. 42 şi 43 se aplică în mod corespunzător.

   CAPITOLUL VI
  RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE

    Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice

   Art. 45. - (1) Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice, răspund penal, în cazurile prevăzute de lege, pentru infracţiunile săvârşite în numele sau în interesul persoanelor juridice, de către organele sau reprezentanţii acestora.
   (2) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a participat la săvârşirea aceleiaşi fapte.

   CAPITOLUL VII
  PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI

    Formele pluralităţii

   Art. 46. - Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidivă.

    Concursul de infracţiuni

   Art. 47. - (1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin două ori mai multe acţiuni sau inacţiuni, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
   (2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de aceeaşi persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.
   (3) În cazul concursului formal de infracţiuni, fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă.

    Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

   Art. 48. - (1) În caz de concurs real de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar din acestea se aplică pedeapsa, în una din următoarele modalităţi:
   a) când s-au stabilit numai pedepse privative de libertate:
   1. se aplică pedeapsa cea mai grea stabilită pentru una din infracţiunile concurente, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulător se poate aplica un spor, fără ca pedeapsa rezultantă să depăşească totalul duratei pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi nici maximul general al pedepsei imediat superioare ori
   2. se aplică o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, fără ca pedeapsa rezultantă să poată depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare;
   b) când s-au stabilit numai pedepse cu amenda:
   1. se aplică amenda cea mai mare stabilită pentru una din infracţiunile concurente, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulător se poate aplica un spor, fără ca pedeapsa rezultantă să depăşească totalul pedepselor cu amenda stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente şi nici maximul general al amenzii ori
   2. se aplică o amendă care reprezintă totalul amenzilor stabilite pentru infracţiunile concurente, fără ca amenda rezultantă aplicată să poată depăşi maximul general al amenzii;
   c) când s-au stabilit pedepse privative de libertate şi pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa privativă de libertate, potrivit dispoziţiilor lit. a) pct. 1, la care se poate adăuga amenda, în total sau în parte.
   (2) Dacă vreuna din pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente este detenţiunea pe viaţă, se aplică această pedeapsă.
   (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul când pentru una sau pentru toate infracţiunile concurente s-a pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă.

    Pedeapsa complementară şi măsurile de siguranţă în caz de
concurs real de infracţiuni

   Art. 49. - (1) Dacă pentru una din infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa privativă de libertate.
   (2) Pedepsele complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, se aplică alături de pedeapsa privativă de libertate.
   (3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
   (4) Măsurile de siguranţă de aceeaşi natură în cazul infracţiunilor concurente se iau o singură dată, iar dacă sunt de natură diferită, se cumulează.

    Recidiva

   Art. 50. - (1) Recidivă există în următoarele cazuri:
   a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate cuprinsă între un an şi 5 ani, condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare;
   b) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare;
   c) când după executarea unei pedepse privative de libertate cuprinse între un an şi 5 ani, condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an;
   d) când după executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
   (2) Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.
   (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

    Sancţiunea în caz de recidivă

   Art. 51. - (1) În cazul recidivei după condamnare prevăzute în art. 50 alin. (1) lit. a), se aplică regulile concursului de infracţiuni. Dacă cel condamnat a executat o parte din pedeapsă, regulile concursului de infracţiuni se aplică ţinând seama de pedeapsa care a mai rămas de executat.
   (2) În cazul recidivei după condamnare prevăzute în art. 50 alin. (1) lit. b), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se cumulează, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. Dacă cel condamnat a executat o parte din pedeapsă, cumulul se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.
   (3) În cazul recidivei după executare prevăzută în art. 50 alin. (1) lit. c) şi d), se aplică o pedeapsă care poate fi sporită cu până la 10 ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.*
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 4 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă

   Art. 52. - Când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârşeşte o nouă infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor concursului de infracţiuni.

    Condamnări care nu atrag starea de recidivă

   Art. 53. - (1) La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
   a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii;
   b) infracţiunile săvârşite din culpă;
   c) infracţiunile amnistiate;
   d) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.
   (2) De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

    Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni
săvârşite de persoana juridică

   Art. 54. - (1) În caz de concurs de infracţiuni săvârşit de persoana juridică, se aplică amenda până la maximul special prevăzut în art. 80 alin. (2) sau (3) pentru infracţiunea cea mai gravă, care poate fi majorat cu o pătrime.
   (2) În cazul în care persoana juridică a mai fost condamnată anterior definitiv pentru o infracţiune, se aplică dispoziţiile alin. (1), dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată. Dacă pedeapsa anterioară a fost executată, se aplică pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.
   (3) Pedepsele complementare se pot cumula.

    Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

   Art. 55. - (1) În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni.
   (2) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. În acest caz, se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor până la maximul special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor fără ca pedeapsa să poată depăşi maximul general al acelei pedepse.*
   (3) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 5 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă

   Art. 56. - Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior.

   TITLUL III
  PEDEPSELE

   CAPITOLUL I
  CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
CARE SE APLICĂ PERSOANEI FIZICE

    Pedeapsa şi scopul ei

   Art. 57. - (1) Pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
   (2) Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.

    Felurile pedepselor

   Art. 58. - (1) Pedepsele care se aplică persoanei fizice sunt: pedepse principale, pedepse complementare şi pedepse accesorii.
   (2) Pedepsele principale se împart în: pedepse principale pentru crime şi pedepse principale pentru delicte.
   (3) Pedepsele principale pentru crime sunt:
   a) detenţiunea pe viaţă;
   b) detenţiunea severă între 15 şi 30 de ani.
   (4) Pedepsele principale pentru delicte sunt:
   a) închisoarea strictă între un an şi 15 ani;
   b) închisoarea între 15 zile şi un an;
   c) amenda sub forma zilelor-amendă, între 5 şi 360 de zile, fiecare zi fiind socotită între 100.000 lei şi 1.000.000 lei;
   d) munca în folosul comunităţii, între 100 şi 500 de ore.
   (5) Pedepsele complementare pentru crime şi delicte sunt:
   a) interzicerea exerciţiului unor drepturi de la un an la 10 ani;
   b) degradarea militară.
   (6) Pedeapsa accesorie pentru crime şi delicte constă în interzicerea exerciţiului tuturor drepturilor prevăzute ca pedeapsă complementară.

   CAPITOLUL II
  CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
CARE SE APLICĂ PERSOANEI JURIDICE

    Felurile pedepselor

   Art. 59. - (1) Pedepsele care se aplică persoanei juridice pentru crime sau delicte sunt: pedepse principale şi pedepse complementare.
   (2) Pedeapsa principală este amenda de la 10.000.000 lei la 10.000.000.000 lei.
   (3) Pedepsele complementare sunt:
   a) dizolvarea persoanei juridice;
   b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la un an la 3 ani;
   c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice, pe o durată de la un an la 5 ani;
   d) interzicerea accesului la unele resurse financiare, pe o durată de la un an la 5 ani;
   e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală.
   (4) Pedepsele complementare prevăzute în alin. (3) lit. b)-e) se pot aplica în mod cumulativ, integral sau parţial.

   CAPITOLUL III
  REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRINCIPALE APLICATE PERSOANEI FIZICE

   Secţiunea 1
  Regimul de executare a pedepselor privative de libertate

    Regulile generale ale executării pedepselor principale
privative de libertate

   Art. 60. - (1) Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazează pe sistemul progresiv. Condamnaţii au posibilitatea să treacă dintr-un regim de executare în altul, în condiţiile prevăzute de legea pentru executarea pedepselor.
   (2) Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri:
   a) regimul de maximă siguranţă;
   b) regimul închis;
   c) regimul semideschis;
   d) regimul deschis.
   (3) Regimul executării pedepselor privative de libertate se bazează pe posibilitatea condamnaţilor de a presta o muncă utilă, dacă sunt apţi pentru muncă, pe educarea condamnaţilor, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executării pedepselor privative de libertate trebuie să contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnaţi şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia.
   (4) După împlinirea vârstei de 60 de ani, condamnaţii pot presta o muncă numai la cererea acestora, dacă sunt apţi pentru muncă.

    Locul şi modul de executare a pedepselor privative de libertate

   Art. 61. - (1) Executarea pedepselor privative de libertate se face, potrivit dispoziţiilor legii pentru executarea pedepselor, în locuri anume destinate, denumite penitenciare.
   (2) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate execută aceste pedepse separat de condamnaţii bărbaţi.
   (3) Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate execută aceste pedepse separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale, cu asigurarea posibilităţii de a continua învăţământul general obligatoriu şi de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.

    Regimul de muncă

   Art. 62. - (1) Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deţinere.
   (2) Normele, timpul de muncă şi remuneraţia muncii condamnatului sunt cele stabilite prin lege.
   (3) Din remuneraţia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei penitenciarului. Aceste părţi, precum şi modul de folosire se stabilesc prin legea pentru executarea pedepselor..*
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 6 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

   Secţiunea a 2-a
  Regimul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă
şi a pedepsei detenţiunii severe

    Locul şi modul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă
şi a detenţiunii severe

   Art. 63. - (1) Detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare.
   (2) Regimul executării detenţiunii pe viaţă şi detenţiunii severe este regimul de maximă siguranţă. Condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau detenţiunii severe poate trece în celelalte regimuri în condiţiile prevăzute de legea pentru executarea pedepselor.

    Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă

   Art. 64. - (1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică persoanei care, la data pronunţării hotărârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul detenţiunii pe viaţă se aplică pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului unor drepturi pe durata ei maximă.*
   (2) În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei, în locul pedepsei detenţiunii pe viaţă se aplică pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului unor drepturi pe durată ei maximă.*
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 7 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 8 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Calculul pedepsei în cazul comutării sau înlocuirii
pedepsei detenţiunii pe viaţă

   Art. 65. - În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa detenţiunii severe, perioada de detenţiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa detenţiunii severe.

   Secţiunea a 3-a
  Regimul de executare a pedepsei închisorii stricte
şi a pedepsei închisorii

    Locul şi modul de executare a pedepsei închisorii stricte

   Art. 66. - (1) Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate.
   (2) Regimul executării pedepsei închisorii stricte este regimul închis, în cazul persoanei condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani sau regimul semideschis, în cazul pedepsei închisorii stricte care nu depăşeşte 5 ani.
   (3) Condamnatul la pedeapsa închisorii stricte poate trece în celelalte regimuri în condiţiile prevăzute de legea pentru executarea pedepselor.

    Locul şi modul de executare a pedepsei închisorii

   Art. 67. - (1) Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate.
   (2) Regimul executării pedepsei închisorii este regimul deschis, prevăzut de legea pentru executarea pedepselor.

   Secţiunea a 4-a
  Regimul de executare a pedepsei amenzii

    Conţinutul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă

   Art. 68. - (1) Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care făptuitorul este condamnat să o plătească.
   (2) Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor-amendă. În acest caz suma totală care urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana făptuitorului, cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de pedeapsă, ţinându-se seama de posibilităţile financiare ale făptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa.
   (3) Dacă legea prevede că o infracţiune se pedepseşte numai cu amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al zilelor-amendă este de 20 de zile, iar maximul special de 120 de zile, dacă legea nu prevede altfel.*
   (4) Când legea prevede pedeapsa amenzii, fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii, minimul special al zilelor-amendă este de 40 de zile, iar maximul special de 180 de zile, iar când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii stricte, minimul special este de 60 de zile şi maximul special de 240 de zile.*
    __________
    *Alineatele (3) şi (4) au fost modificate prin liniuţa 9 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Înlocuirea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă

   Art. 69. - (1) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, dacă legea prevede pedeapsa închisorii stricte ca pedeapsă alternativă la amendă, instanţa poate înlocui amenda cu munca în folosul comunităţii până la 500 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îşi dă consimţământul pentru această pedeapsă, cu pedeapsa închisorii stricte.
   (2) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, dacă legea prevede pedeapsa închisorii ca pedeapsă alternativă la amendă, instanţa poate înlocui amenda cu munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îşi dă consimţământul pentru această pedeapsă, cu pedeapsa închisorii.
   (3) La înlocuirea pedepsei amenzii, se ţine seama de durata zilelor-amendă neplătite.

   Secţiunea a 5-a
  Regimul de executare a pedepsei muncii în folosul comunităţii

    Conţinutul pedepsei şi modul de executare

   Art. 70. - (1) Dacă legea prevede pentru un delict pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani, instanţa poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, pe o durată de cel puţin 100 de ore.
   (2) Durata maximă a muncii în folosul comunităţii este de 300 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii, şi de 500 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani.
   (3) Munca în folosul comunităţii poate fi dispusă numai cu consimţământul inculpatului.
   (4) Dacă persoana condamnată nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării ei nu îndeplineşte obligaţiile care-i revin ori le îndeplineşte în mod defectuos, instanţa poate dispune, dacă legea nu prevede alt mod de sancţionare, revocarea muncii în folosul comunităţii, înlocuind-o, integral sau parţial, după caz, cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani.
   (5) Modul de executare a muncii în folosul comunităţii este reglementat prin legea pentru executarea pedepselor.

   Secţiunea a 6-a
  Liberarea condiţionată

    Liberarea condiţionată a condamnatului la pedeapsa închisorii,
a închisorii stricte şi a detenţiunii severe

   Art. 71. - (1) După ce a executat cel puţin două treimi din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau trei pătrimi din pedeapsa detenţiunii severe, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama de durata din pedeapsa care mai rămâne de executat, de vârsta, starea sănătăţii, forma de vinovăţie şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
   (2) Minorii condamnaţi la pedeapsa închisorii ori închisorii stricte pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei treimi din pedeapsa aplicată. Condamnaţii trecuţi de 60 de ani, pentru bărbaţi şi 55 de ani, pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei treimi din pedeapsa închisorii ori închisorii stricte sau jumătate din pedeapsa detenţiunii severe.
   (3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau a cel puţin două treimi din pedeapsa detenţiunii severe.
   (4) În timpul liberării condiţionate, instanţa poate să-l oblige pe condamnat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 103.

    Liberarea condiţionată a condamnatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă

   Art. 72. - (1) Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat, în mod excepţional, după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune, ţinându-se seama de antecedentele sale penale, precum şi de faptul că este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare.
   (2) Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. (1).
   (3) Pedeapsa se consideră executată dacă în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acest interval condamnatul a comis din nou o infracţiune, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 73.
   (4) În timpul liberării condiţionate instanţa poate să-l oblige pe condamnat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 103.

    Efectele liberării condiţionate

   Art. 73. - (1) Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune.
   (2) Dacă până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea.
   (3) Dacă până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detenţiunii severe sau a detenţiunii pe viaţă, revocarea liberării condiţionate este obligatorie.
   (4) În cazul revocării liberării condiţionate, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ulterioară şi restul de pedeapsă care a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se cumulează, fără a depăşi maximul general al pedepsei celei mai grele.

   Secţiunea a 7-a
  Executarea pedepsei într-o închisoare militară

    Modul de executare a pedepsei într-o închisoare militară

   Art. 74. - (1) Executarea pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege, precum şi în cazurile când instanţa judecătorească, ţinând seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului, dispune aceasta.
   (2) Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate depăşi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.
   (3) Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiţionat.
   (4) Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, instanţa care pronunţă condamnarea aplică dispoziţiile art. 51 sau ale art. 52. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deţinere.
   (5) După executarea pedepsei potrivit alin. (1)-(3) sau după graţierea totală ori după graţierea restului de pedeapsă, cel condamnat este reabilitat de drept.
   (6) Dispoziţiile alin. (1)-(5) sunt aplicabile şi celor care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
   (7) În cazul în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare militară, condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se execută într-un loc de deţinere.

   CAPITOLUL IV
  PEDEPSELE COMPLEMENTARE ŞI PEDEPSELE ACCESORII

   Secţiunea 1
  Pedepsele complementare

    Conţinutul pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi

   Art. 75. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului unor drepturi constă în interzicerea exerciţiului unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
   a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii eligibile publice;
   b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
   c) dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesiune sau de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;
   d) drepturile părinteşti;
   e) dreptul de a fi tutore sau curator.
   (2) Interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se poate pronunţa numai pe lângă interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. a), în afară de cazul când legea dispune altfel.

    Aplicarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi

   Art. 76. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este privaţiunea de libertate de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana făptuitorului, această pedeapsă este necesară.
   (2) Aplicarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
   (3) Condiţia prevăzută în alin. (1) cu privire la cuantumul privaţiunii de libertate trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzută în acel alineat este obligatorie.

    Executarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi

   Art. 77. - Executarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi începe după executarea pedepsei privative de libertate, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

    Conţinutul pedepsei degradării militare şi modul ei de aplicare

   Art. 78. - (1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă.
   (2) Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principală stabilită este detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă.
   (3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari şi rezervişti pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea strictă de cel puţin 5 ani şi de cel mult 15 ani.

   Secţiunea a 2-a
  Pedepsele accesorii

    Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii

   Art. 79. - (1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 75.
   (2) Condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în alin. (1) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
   (3) Pe durata amânării sau întreruperii executării pedepsei privative de libertate, condamnatul poate să-şi exercite drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, în afară de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea judecătorească.
   (4) Pe durata suspendării executării pedepsei privative de libertate se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

   CAPITOLUL V
  REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR APLICATE PERSOANEI JURIDICE

   Secţiunea 1
  Regimul de executare a pedepsei amenzii

    Conţinutul pedepsei amenzii

   Art. 80. - (1) Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este obligată să o plătească.
   (2) Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 25.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 7.500.000.000 lei.
   (3) Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii stricte sau a închisorii, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 5.000.000.000 lei.

   Secţiunea a 2-a
  Regimul de executare a pedepsei dizolvării persoanei juridice

    Conţinutul şi modul de executare a pedepsei
dizolvării persoanei juridice

   Art. 81. - (1) Dizolvarea persoanei juridice poate fi pronunţată atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul săvârşirii de infracţiuni.
   (2) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii.
   (3) Prin hotărârea de dizolvare a persoanei juridice, instanţa desemnează lichidatorul.
   (4) O copie după dispozitivul hotărârii de dizolvare se transmite organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.

   Secţiunea a 3-a
  Regimul de executare a pedepsei suspendării activităţii
sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice

    Conţinutul şi modul de executare a pedepsei suspendării activităţii
sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice

   Art. 82. - (1) Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii sau a aceleia dintre activităţile persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârşită infracţiunea.
   (2) Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pentru o durată de la un an la 3 ani.
   (3) O copie după dispozitivul hotărârii de suspendare se transmite organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.

   Secţiunea a 4-a
  Dispoziţii comune dizolvării persoanei juridice şi suspendării
activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice

    Conţinutul dispoziţiilor comune

   Art. 83. - (1) Dizolvarea şi suspendarea nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, cultelor religioase sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii.
   (2) Dizolvarea nu poate fi aplicată persoanelor juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului.
   (3) Activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului nu poate fi suspendată.

   Secţiunea a 5-a
  Regimul de executare a pedepsei interzicerii de a participa
la procedurile de achiziţii publice

    Conţinutul şi modul de executare a pedepsei interzicerii de a
participa la procedurile de achiziţii publice

   Art. 84. - (1) Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice, prevăzute de lege, pe o durată de la un an la 5 ani.
   (2) O copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevăzută în alin. (1) se transmite de îndată:
   a) oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în vederea efectuării formalităţilor de publicitate în registrul comerţului;
   b) Ministerului Justiţiei, în vederea efectuării formalităţilor de publicitate în registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial;
   c) altor autorităţi care ţin evidenţa persoanelor juridice, în vederea efectuării formalităţilor de publicitate.

   Secţiunea a 6-a
  Regimul de executare a pedepsei interzicerii accesului
la unele resurse financiare

    Conţinutul şi modul de executare a pedepsei interzicerii
accesului la unele resurse financiare

   Art. 85. - (1) Interzicerea accesului la unele resurse financiare constă în interzicerea de a obţine fonduri prin plasamente de titluri de valoare sau de a obţine fonduri de la instituţiile de credit ori instituţiile financiare, pe o durată de la un an la 5 ani.
   (2) O copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevăzută la alin. (1) se transmite Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 10 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

   Secţiunea a 7-a
  Regimul de executare a pedepsei afişării hotărârii
de condamnare sau difuzării acesteia

    Conţinutul şi modul de executare a pedepsei afişării hotărârii
de condamnare sau difuzării acesteia

   Art. 86. - (1) Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Cheltuielile de afişare sau difuzare nu pot depăşi cuantumul pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice.
   (2) Instanţa poate dispune afişarea sau difuzarea integrală sau în extras a hotărârii de condamnare.
   (3) Afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate dezvălui identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia fără consimţământul lor.
   (4) Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în locul stabilit de instanţă şi pentru perioada stabilită de aceasta, fără a putea depăşi o durată de 2 luni.
   (5) Difuzarea hotărârii de condamnare se face prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în unul sau mai multe ziare sau prin unul sau mai multe servicii de comunicaţii audiovizuale, stabilite de instanţă.

   CAPITOLUL VI
  INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

   Secţiunea 1
  Dispoziţii generale

    Regulile generale de individualizare a pedepsei

   Art. 87. - (1) La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana fizică se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gravitatea faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
   (2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de dispoziţiile alin. (1), atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea acesteia.
   (3) Pedeapsa majorată ca urmare a cauzelor de agravare se execută în regimul corespunzător pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.
   (4) La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
   (5) Cauzele de agravare sau de atenuare a răspunderii penale reţinute de instanţă trebuie motivate în cuprinsul hotărârii.

   Secţiunea a 2-a
  Circumstanţe atenuante şi agravante legale şi judiciare

    Circumstanţe atenuante legale

   Art. 88. - Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante legale:
   a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin alte acţiuni ilicite grave;
   b) depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;
   c) săvârşirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune în evidenţă pericolul redus al persoanei făptuitorului;
   d) dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fapta prezintă o gravitate redusă.

    Circumstanţe agravante legale

   Art. 89. - Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante legale:
   a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
   b) săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace care prezintă pericol public;
   c) săvârşirea infracţiunii de către un făptuitor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
   d) săvârşirea infracţiunii din motive josnice;
   e) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă;
   f) săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie;
   g) săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire, arestare sau executarea pedepsei;
   h) săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni.

    Circumstanţe atenuante judiciare

   Art. 90. - (1) Următoarele împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:
   a) conduita bună a făptuitorului înainte de săvârşirea infracţiunii;
   b) stăruinţa depusă de făptuitor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită;
   c) atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.
   (2) Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.

    Circumstanţe agravante judiciare

   Art. 91. - Poate constitui o circumstanţă agravantă judiciară orice altă împrejurare decât cele enumerate în art. 89 care imprimă faptei un caracter grav.

    Efectele circumstanţelor atenuante

   Art. 92. - (1) În cazul când există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se modifică după cum urmează:
   a) când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa detenţiunii severe;
   b) când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede detenţiunea severă, se aplică pedeapsa închisorii stricte;
   c) când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede închisoarea strictă, se aplică pedeapsa închisorii sau se aplică munca în folosul comunităţii ori amenda sub forma zilelor-amendă;
   d) când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede închisoarea, se aplică munca în folosul comunităţii sau amenda sub forma zilelor-amendă;
   e) când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede numai amenda sub forma zilelor-amendă, se aplică amenda între 5 şi 20 de zile.
   (2) Când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată, iar în cazul persoanei juridice, nu se poate aplica pedeapsa complementară a dizolvării ori a suspendării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice.
   (3) Modificarea pedepsei în sensul prevăzut în alin. (1) este obligatorie în cazul circumstanţelor atenuante legale şi facultativă în celelalte cazuri.*
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 11 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Efectele circumstanţelor agravante

   Art. 93. - (1) În cazul când există circumstanţe agravante, persoanei fizice i se aplică o pedeapsă care poate fi sporită cu 5 ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare, dacă legea nu prevede altfel.
   (2) În cazul aplicării amenzii sub forma zilelor-amendă, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special, fără să depăşească maximul general.
   (3) Când există circumstanţe agravante, persoanei juridice i se aplică pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.

    Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare

   Art. 94. - (1) În caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, instanţa aplică prevederile art. 92 sau art. 93, după cum cauzele de atenuare sau de agravare au caracter preponderent. În cazul în care cauzele de atenuare au caracter preponderent, se poate face abstracţie de cauzele de agravare, iar dacă au caracter preponderent cauzele de agravare, se poate face abstracţie de cauzele de atenuare.
   (2) În caz de echivalenţă a acestor cauze, se aplică o pedeapsă făcându-se abstracţie de cauzele de atenuare sau de agravare.

   Secţiunea a 3-a
  Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice

    Condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate

   Art. 95. - (1) Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
   a) pedeapsa aplicată pentru delict este închisoare sau închisoarea strictă de cel mult 5 ani sau zile-amendă;*
   b) făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă privativă de libertate în afară de cazul când condamnarea intră în unul din cazurile prevăzute în art. 53;*
   c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
   (2) Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea sau închisoarea strictă de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).*
   (3) Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
   (4) Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată.
    __________
    *Litera a) de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 12 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Litera b) de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 13 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 14 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Termenul de încercare

   Art. 96. - (1) Durata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii sau închisorii stricte aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.*
   (2) În cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată constă în zile-amendă, termenul de încercare este de un an.
   (3) Termenul de încercare se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 14 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni

   Art. 97. - (1) Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
   (2) Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei nu are loc dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
   (3) Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica din nou suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz, nu mai are loc revocarea primei suspendări.

    Revocarea în cazul neexecutării obligaţiilor civile

   Art. 98. - Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, în afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligaţii.

    Anularea suspendării pentru infracţiuni săvârşite anterior

   Art. 99. - (1) Dacă se descoperă că cel condamnat a mai săvârşit o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
   (2) Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei nu are loc dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
   (3) În cazurile prevăzute în alin. (1), dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni sau recidiva nu depăşeşte 3 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 95.
   (4) În cazul când se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.*
    __________
    *Alineatul (4) a fost modificat prin liniuţa 15 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Reabilitarea în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei

   Art. 100. - Condamnatul este reabilitat de drept dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în baza art. 97 sau art. 98.

   Secţiunea a 4-a
  Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
aplicate persoanei fizice

    Condiţiile de aplicare a suspendării executării
pedepsei sub supraveghere

   Art. 101. - (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
   a) pedeapsa aplicată pentru delict este închisoare sau închisoare strictă de cel mult 7 ani;*
   b) făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa detenţiunii sau a închisorii stricte ori a fost condamnat la pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 2 ani, în afară de cazul când condamnarea intră în unul dintre cazurile prevăzute în art. 53;*
   c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
   (2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea sau închisoarea strictă de cel mult 5 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).*
   (3) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
   (4) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere trebuie motivată.
    __________
    *Litera a) de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 16 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Litera b) de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 17 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 18 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Termenul de încercare

   Art. 102. - (1) Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii sau închisorii stricte aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă, între 2 ani şi 5 ani.*
   (2) Dispoziţiile art. 96 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 19 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului

   Art. 103. - (1) Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
   a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui, la serviciul de reintegrare socială şi supraveghere sau la alte organe stabilite de instanţă;
   b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
   c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
   d) să comunice informaţii de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă.
   (2) Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) se comunică persoanelor sau organelor stabilite la alin. (1) lit. a).
   (3) Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii:
   a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
   b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită decât în condiţiile fixate de instanţă;
   c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
   d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
   e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
   f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
   (4) Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform alin. (3) lit. a)-f) se face de organele prevăzute în alin. (1) lit. a) şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor, pentru luarea măsurilor în condiţiile art. 104 alin. (2).

    Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

   Art. 104. - (1) Dispoziţiile art. 97 şi art. 98 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
   (2) Dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.

    Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

   Art. 105. - (1) Dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
   (2) În cazurile prevăzute de art. 99 alin. (1), dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni sau recidiva nu depăşeşte 5 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 101.
   (3) În cazul când se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

    Reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

   Art. 106. - Condamnatul este reabilitat de drept dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 104.

   Secţiunea a 5-a
  Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia
condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii

    Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia
condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii

   Art. 107. - (1) În cazul în care dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 101, instanţa poate stabili obligaţia condamnatului de a efectua în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii, pe o perioadă de cel mult 300 de ore, potrivit art. 70.
   (2) Dacă cel condamnat nu efectuează munca în folosul comunităţii ori are o conduită necorespunzătoare în timpul efectuării acesteia prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor nesatisfăcătoare, instanţa poate revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei sau prelungirea termenului de încercare cu cel mult 3 ani.
   (3) Dispoziţiile art. 103-106 se aplică în mod corespunzător.

   Secţiunea a 6-a
  Renunţarea la pedeapsă şi amânarea aplicării
pedepsei pentru persoana fizică

    Renunţarea la pedeapsă

   Art. 108. - În cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii, instanţa poate să nu aplice nici o pedeapsă inculpatului care nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat şi a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse.

    Amânarea aplicării pedepsei

   Art. 109. - (1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 5 ani, instanţa, după stabilirea pedepsei, poate să amâne aplicarea acesteia dacă inculpatul nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi, iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea pedepsei.
   (2) În cazul în care amână aplicarea pedepsei, instanţa fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei, care nu poate depăşi 2 ani din momentul pronunţării hotărârii.
   (3) Intervalul de timp dintre momentul pronunţării hotărârii şi data fixată de instanţă potrivit alin. (2) constituie perioadă de probă pentru inculpat.
   (4) În perioada de probă, instanţa îl poate obliga pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere şi să respecte una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute în art. 103.
   (5) Dacă inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în perioada de probă, instanţa poate să nu aplice nici o pedeapsă, iar dacă inculpatul nu a avut o conduită corespunzătoare, instanţa poate fie să amâne încă o dată pentru acelaşi termen aplicarea pedepsei, fie să aplice pedeapsa în limitele prevăzute de lege.

   Secţiunea a 7-a
  Calculul pedepselor

    Durata executării

   Art. 110. - (1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteşte din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.
   (2) Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării.
   (3) Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital intră în durata executării, în afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.

    Computarea reţinerii şi a arestării preventive

   Art. 111. - (1) Timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei privative de libertate pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivă.
   (2) Scăderea reţinerii şi a arestării preventive se face şi în caz de condamnare la zile-amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării zilelor-amendă.

    Computarea privaţiunii de libertate executate în afara ţării

   Art. 112. - În cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 11, 12 sau 13, partea din pedeapsă, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă executate în afara teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele române.

   TITLUL IV
  MINORITATEA

    Limitele răspunderii penale

   Art. 113. - (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
   (2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.
   (3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

    Consecinţele răspunderii penale

   Art. 114. - (1) Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se ţine seama de gravitatea faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
   (2) Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

    Măsurile educative

   Art. 115. - Măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt:
   a) mustrarea;
   b) libertatea sub supraveghere;
   c) libertatea sub supraveghere severă;
   d) internarea într-un centru de reeducare;
   e) internarea într-un institut medical-educativ.

    Mustrarea

   Art. 116. - (1) Măsura educativă a mustrării constă în dojenirea minorului, în explicarea gravităţii faptei săvârşite, în sfătuirea minorului de a se purta în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenţia că, dacă va săvârşi din nou o infracţiune, se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
   (2) Măsura mustrării nu se poate lua dacă minorul a devenit major la data judecării. În acest caz, în locul măsurii educative a mustrării se dispune amenda sub forma zilelor-amendă între 5 şi 10 zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 şi 100.000 lei, sau munca în folosul comunităţii pe o perioadă între 25 şi 50 de ore.

    Libertatea sub supraveghere

   Art. 117. - (1) Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi, a celui care l-a adoptat sau a tutorelui. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune încredinţarea minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude apropiate, la cererea acesteia.
   (2) Instanţa pune în vedere, celui căruia i s-a încredinţat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere că are obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau dacă a săvârşit o nouă infracţiune.
   (3) Instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligaţii:
   a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
   b) să nu intre în legătură cu anumite persoane şi, dacă a fost contactat de acestea, să anunţe de îndată;
   c) să frecventeze cursuri şcolare din învăţământul general obligatoriu;
   d) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, cu o durată între 50 şi 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.
   (4) Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale.
   (5) După luarea măsurii libertăţii sub supraveghere, instanţa încunoştinţează şcoala unde minorul învaţă sau unitatea la care este angajat şi, după caz, instituţia la care prestează activitatea stabilită de instanţă.
   (6) Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. (1) minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui ori săvârşeşte o infracţiune, instanţa revocă libertatea sub supraveghere şi ia faţă de minor fie măsura libertăţii sub supraveghere severă, fie măsura internării într-un centru de reeducare sau îi aplică o pedeapsă.
   (7) Dacă minorul a devenit major la data judecării, se dispune, în locul măsurii educative a libertăţii sub supraveghere, amenda sub forma zilelor-amendă între 10 şi 20 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 şi 200.000 lei, sau munca în folosul comunităţii pe o perioadă între 50 şi 150 de ore.*
   (8) Termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data punerii în executare a libertăţii sub supraveghere.
    __________
    *Alineatul (7) a fost modificat prin liniuţa 20 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Libertatea sub supraveghere severă

   Art. 118. - (1) Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani, sub supravegherea unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor sau a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere.
   (2) Supravegherea poate consta în includerea minorului în programe de reintegrare socială, precum şi în acordarea de asistenţă şi consiliere. Pe durata supravegherii severe, instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 117 alin. (3).
   (3) Dispoziţiile art. 117 alin. (2), (4)-(6) şi (8) se aplică în mod corespunzător.
   (4) Dacă minorul a devenit major la data judecării, se dispune, în locul măsurii educative a libertăţii sub supraveghere severă, o amendă sub forma zilelor-amendă între 15 şi 30 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 şi 300.000 lei sau munca în folosul comunităţii pe o perioadă între 100 şi 200 de ore.

    Internarea într-un centru de reeducare

   Art. 119. - (1) Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se dispune cu privire la minorul care, în raport cu gravitatea faptei săvârşite şi cu nevoile de reeducare, are posibilitatea de a se îndrepta chiar fără a i se aplica o pedeapsă. În timpul internării i se asigură minorului posibilitatea de a dobândi educaţia necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.
   (2) Măsura se va lua pe timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. În mod excepţional, măsura educativă a internării poate dura până la împlinirea vârstei de 20 de ani, dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite, nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta.
   (3) Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o pedeapsă privativă de libertate, instanţa revocă internarea şi aplică pedeapsa. În cazul când instanţa nu consideră că este necesară aplicarea pedepsei, se menţine măsura internării.
   (4) Dacă se descoperă, după pronunţarea unei hotărâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, că minorul săvârşise o infracţiune concurentă pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o pedeapsă privativă de libertate, instanţa revocă internarea şi aplică pedeapsa. În cazul când instanţa nu consideră că este necesară aplicarea pedepsei, se menţine măsura internării.
   (5) Dacă se descoperă, după pronunţarea unei hotărâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, că minorul suferise pentru o infracţiune concurentă şi o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, măsura internării se revocă.
   (6) Dacă minorul a devenit major la data judecării, se poate dispune internarea într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, se poate dispune amenda sub forma zilelor-amendă între 20 şi 50 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 şi 350.000 lei sau munca în folosul comunităţii pe o perioadă între 100 şi 300 de ore.

    Internarea într-un institut medical-educativ

   Art. 120. - (1) Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia faţă de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.
   (2) Măsura se ia pe timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani.
   (3) Măsura poate fi ridicată şi înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, dacă a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Dispunând ridicarea măsurii, instanţa poate să ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare.
   (4) Dispoziţiile art. 119 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
   (5) Dacă minorul a devenit major la data judecării, se poate dispune internarea într-un institut medical-educativ până la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul măsurii educative a internării într-un institut medical-educativ, se poate dispune obligarea la tratament medical şi amenda sub forma zilelor-amendă între 10 şi 20 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 şi 200.000 lei sau munca în folosul comunităţii pe o perioadă între 50 şi 150 de ore.

    Liberarea minorului înainte de a deveni major

   Art. 121. - (1) Dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare, iar minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.
   (2) Cel care a devenit major în cursul judecăţii şi instanţa a dispus internarea în centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 20 de ani poate fi liberat după ce a executat cel puţin un an din această măsură, dacă a dat dovezi temeinice de îndreptare.

    Revocarea liberării minorului

   Art. 122. - (1) Dacă în perioada liberării acordate potrivit art. 121, minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanţa, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, poate dispune fie menţinerea liberării, fie revocarea şi aplicarea unei pedepse. În cazul în care nu este necesară aplicarea unei pedepse, se revocă numai liberarea.
   (2) Dacă în perioada liberării minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detenţiunii severe sau a detenţiunii pe viaţă, instanţa revocă liberarea şi aplică o pedeapsă. În cazul când nu este necesară aplicarea pedepsei, se revocă numai liberarea.

    Pedepsele pentru minori

   Art. 123. - (1) Pedepsele care se pot aplica minorului sunt următoarele:
   a) închisoarea strictă de la 5 la 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
   b) închisoarea strictă de la 3 la 12 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii severe;
   c) închisoarea strictă între limitele reduse la jumătate ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, când legea prevede pentru aceasta pedeapsa închisorii stricte, fără ca minimul închisorii stricte aplicabile minorului să depăşească 3 ani;
   d) închisoarea între limitele reduse la jumătate ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, când legea prevede pentru aceasta pedeapsa închisorii;
   e) amenda sub forma zilelor-amendă, între 5 şi 180 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 lei şi 500.000 lei;
   f) munca în folosul comunităţii, între 50 şi 250 de ore.
   (2) Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru executarea pedepselor.
   (3) Pedepsele complementare nu se aplică minorului.
   (4) Condamnările pronunţate pentru faptele săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi.

    Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului

   Art. 124. - (1) În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii sau închisorii stricte la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, stabilit de instanţă. Dacă pedeapsa aplicată constă în zile-amendă, termenul de încercare este de 6 luni.*
   (2) Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane din cele arătate în art. 117 ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, potrivit art. 118. Instanţa poate stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 117 alin. (3), iar după împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa poate să oblige pe minor la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 103 şi art. 107.
   (3) Dispoziţiile art. 95 alin. (3), art. 96 alin. (3), art. 97 şi art. 98 se aplică în mod corespunzător.
   (4) Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. 117 alin. (3), art. 103 şi art. 107 poate atrage revocarea suspendării condiţionate potrivit art. 104 alin. (2) şi art. 107 alin. (2).
   (5) În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă, potrivit art. 103, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104 alin. (2).
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 21 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată minorului

   Art. 125. - (1) În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii sau închisorii stricte, la care se adaugă un interval de timp de la un an la 3 ani, stabilit de instanţă.*
   (2) Pe durata termenului de încercare, instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. 124 alin. (2).
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 22 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Renunţarea la pedeapsa aplicabilă minorului

   Art. 126. - În cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii stricte de cel mult 2 ani, instanţa poate să nu aplice nici o pedeapsă minorului care nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat şi a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse.

    Amânarea aplicării pedepsei minorului

   Art. 127. - (1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 5 ani, instanţa, după stabilirea pedepsei, poate să amâne aplicarea acesteia, dacă minorul nu are antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi şi după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea pedepsei.
   (2) În cazul în care instanţa amână aplicarea pedepsei, aceasta fixează în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei, care nu poate depăşi 2 ani din momentul pronunţării hotărârii.
   (3) Intervalul de timp dintre momentul pronunţării hotărârii şi data fixată de instanţă potrivit alin. (2) constituie perioadă de probă pentru minor.
   (4) În perioada de probă, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa poate dispune încredinţarea minorului unei persoane din cele arătate în art. 117 ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, putând să dispună totodată pentru minor unele din obligaţiile prevăzute în art. 117 alin. (3).
   (5) Dacă minorul a avut o conduită corespunzătoare în perioada de probă, instanţa poate să nu aplice nici o pedeapsă, iar dacă minorul nu a avut o conduită corespunzătoare, instanţa poate fie să amâne încă o dată pentru acelaşi termen aplicarea pedepsei, fie să aplice pedeapsa în limitele prevăzute de lege.

   TITLUL V
  MĂSURILE DE SIGURANŢĂ

   CAPITOLUL I
  DISPOZIŢII GENERALE

    Scopul măsurilor de siguranţă

   Art. 128. - (1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
   (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
   (3) Măsurile de siguranţă se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepţia măsurilor prevăzute în art. 129 lit. d) şi e).

    Felurile măsurilor de siguranţă

   Art. 129. - Măsurile de siguranţă sunt:
   a) obligarea la tratament medical;
   b) internarea medicală;
   c) interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie;
   d) interzicerea de a se afla în anumite localităţi;
   e) interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată;
   f) expulzarea străinilor;
   g) confiscarea specială.

   CAPITOLUL II
  REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ

    Obligarea la tratament medical

   Art. 130. - (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.
   (2) Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
   (3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei.
   (4) Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.

    Internarea medicală

   Art. 131. - (1) Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării acestuia într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.
   (2) Această măsură poate fi luată şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.
   (3) Persoana internată care părăseşte fără învoire institutul medical va fi obligată, cu sprijinul organelor de poliţie, să revină la institut, dacă legea nu prevede altfel.

    Interzicerea unei funcţii sau profesii

   Art. 132. - (1) Când făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii, se poate lua măsura interzicerii ocupării acelei funcţii sau exercitării acelei profesii, meserii ori ocupaţii.
   (2) Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
   (3) Măsura interzicerii unei funcţii sau profesii poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.
   (4) Această măsură nu poate fi luată în cazul persoanelor care exercită un mandat electiv, au responsabilităţi sindicale sau patronale ori desfăşoară o activitate în domeniul presei.

    Interzicerea de a se afla în anumite localităţi

   Art. 133. - (1) Dacă instanţa constată că prezenţa unei persoane condamnate la pedeapsa privativă de libertate de cel puţin un an în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua faţă de aceasta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare.
   (2) Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 5 ani şi poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial.
   (3) Măsura de siguranţă poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.

    Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată

   Art. 134. - (1) Dacă instanţa constată că prezenţa, în locuinţa familiei, a persoanei condamnate la pedeapsa privativă de libertate de cel puţin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice ori pentru vătămare corporală, sau pentru act sexual cu un minor, ori pentru corupţie sexuală, săvârşite asupra unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei, poate lua faţă de această persoană măsura interzicerii de a reveni în locuinţa familiei, la cererea părţii vătămate.
   (2) Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 2 ani şi poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial.
   (3) Măsura poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.
   (4) Partea vătămată poate cere oricând revocarea măsurii prevăzute în alin. (1).

    Expulzarea

   Art. 135. - (1) Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării.
   (2) În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa privativă de libertate, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.
   (3) Încetarea expulzării se pronunţă de instanţă.
   (4) Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă există pericolul real de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul în care ar urma să fie expulzate sau dacă sunt căsătorite cu cetăţeni români, au domiciliul şi familia în România, iar căsătoria este anterioară săvârşirii faptei.

    Confiscarea specială

   Art. 136. - (1) Sunt supuse confiscării speciale:
   a) bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune;
   b) bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă;
   c) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
   d) bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
   e) bunurile deţinute în contra dispoziţiilor legale.
   (2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.
   (3) Instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte dintre mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei făptuitorului.

   TITLUL VI
  CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ

    Efectele amnistiei

   Art. 137. - (1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.
   (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate.

    Prescripţia răspunderii penale

   Art. 138. - (1) Prescripţia înlătură răspunderea penală.
   (2) Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra umanităţii.

    Termenele de prescripţie a răspunderii penale

   Art. 139. - (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:
   a) 25 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
   b) 20 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii severe;
   c) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii stricte mai mare de 10 ani;
   d) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
   e) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii stricte între un an şi 5 ani;
   f) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii, amenda sub forma zilelor-amendă ori munca în folosul comunităţii.
   (2) Prevederile alin. (1) lit. e) se aplică şi în cazul pedepselor prevăzute de lege pentru persoana juridică.
   (3) Termenele prevăzute în prezentul articol se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

    Întreruperea cursului prescripţiei

   Art. 140. - (1) Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 139 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.
   (2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
   (3) Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.
   (4) Termenele prevăzute în art. 139, dacă au fost depăşite cu încă o jumătate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

    Suspendarea cursului prescripţiei

   Art. 141. - (1) Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 139 este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
   (2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

    Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru minori

   Art. 142. - Termenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori.

    Lipsa plângerii prealabile

   Art. 143. - (1) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
   (2) Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.
   (3) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele.
   (4) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei.
   (5) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.

    Împăcarea părţilor

   Art. 144. - (1) Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă.
   (2) Împăcarea este personală şi produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.
   (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

   TITLUL VII
  CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI

    Efectele graţierii

   Art. 145. - (1) Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară.
   (2) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.*
   (3) Graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.*
   (4) Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată.
    __________
    *Alineatele (2) şi (3) au fost modificate prin liniuţa 23 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Prescripţia executării pedepsei

   Art. 146. - (1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale.
   (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile contra umanităţii.

    Termenele de prescripţie a executării pedepsei

   Art. 147. - (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt:
   a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă;
   b) 5 ani, plus durata pedepsei închisorii stricte sau închisorii care urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea;
   c) 3 ani, în cazul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă şi a muncii în folosul comunităţii.
   (2) Prevederile alin. (1) lit. c) se aplică corespunzător şi în cazul pedepselor aplicate persoanei juridice.
   (3) Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
   (4) În cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă.
   (5) Măsurile de siguranţă nu se prescriu.

    Termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru minori

   Art. 148. - Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori.

    Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei

   Art. 149. - (1) Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.
   (2) Cursul termenului prescripţiei executării se întrerupe şi prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

    Suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei

   Art. 150. - (1) Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală.
   (2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

   TITLUL VIII
  CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII

    Reabilitarea de drept

   Art. 151. - (1) Reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la amendă sub forma zilelor-amendă, la muncă în folosul comunităţii sau la pedeapsa închisorii, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune.
   (2) Prevederile art. 155 se aplică în mod corespunzător.
   (3) Reabilitarea de drept poate fi constatată şi de instanţa de judecată. În acest caz instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute în alin. (1), după care pronunţă o hotărâre în constatare.

    Reabilitarea judecătorească

   Art. 152. - (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească:
   a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii stricte, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;
   b) în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii severe ori la pedeapsa detenţiunii pe viaţă comutată sau înlocuită cu pedeapsa detenţiunii severe, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă o jumătate din durata pedepsei pronunţate;
   c) în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a împlinirii termenului prevăzut de lege în cazul liberării condiţionate, după trecerea unui termen de 20 de ani.
   (2) Instanţa poate dispune, în cazuri excepţionale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol.
   (3) Condamnatul decedat până la împlinirea condiţiilor de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.

    Calculul termenului de reabilitare

   Art. 153. - (1) Termenele prevăzute în art. 151 şi 152 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.*
   (2) Pentru cei condamnaţi la amendă sub forma zilelor-amendă, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
   (3) În caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de graţiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă şi de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dacă actul de graţiere se referă la infracţiuni în curs de judecată.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 24 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Condiţiile reabilitării judecătoreşti

   Art. 154. - (1) Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:
   a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 152;
   b) îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;
   c) a avut o bună conduită;
   d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri, sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.
   (2) Când instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia de la alin. (1) lit. d), dar aceasta nu se datorează relei-voinţe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

    Efectele reabilitării de drept şi judecătoreşti

   Art. 155. - (1) Reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.
   (2) Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care făptuitorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele permanente ale forţelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.
   (3) De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, cu excepţia celor prevăzute în art. 129 lit. d) şi e).

    Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească

   Art. 156. - (1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decât după un termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii severe şi după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii stricte; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.
   (2) Condiţiile prevăzute în art. 154 trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
   (3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiţii de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.

    Anularea reabilitării

   Art. 157. - Reabilitarea judecătorească va fi anulată când după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o condamnare care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

   TITLUL IX
  ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ

    Săvârşirea unei infracţiuni

   Art. 158. - Prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 25 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Public

   Art. 159. - Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public.

    Consecinţe deosebit de grave

   Art. 160. - Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 3.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzate vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 159 ori altei persoane juridice sau fizice.

    Funcţionar public

   Art. 161. - Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar o însărcinare de orice natură, în serviciul vreuneia dintre unităţile la care se referă art. 159.

    Funcţionar

   Art. 162. - Prin funcţionar se înţelege orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat.

    Persoană care exercită un serviciu de interes public

   Art. 163. - Prin persoană care exercită un serviciu de interes public se înţelege orice persoană particulară care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora.

    Rude apropiate

   Art. 164. - (1) Rude apropiate sunt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude.
   (2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alin. (1), se aplică, în caz de adopţie, atât persoanei adoptate, cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti.

    Membru de familie

   Art. 165. - Prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul.

    Informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale

   Art. 166. - (1) Informaţii secrete de stat sunt informaţiile clasificate astfel de autorităţile competente, potrivit legii.
   (2) Înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 159 sau care aparţine unei asemenea unităţi.

    Arme

   Art. 167. - (1) Arme sunt piesele, instrumentele sau dispozitivele declarate astfel prin dispoziţii legale.
   (2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac.

    Faptă săvârşită în public

   Art. 168. - Fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă:
   a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;
   b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;
   c) în loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
   d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante.

    Timp de război

   Art. 169. - Timp de război este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operaţiilor de război până la data trecerii armatei la starea de pace.

    Calculul timpului

   Art. 170. - La calcularea timpului ziua se socoteşte de 24 de ore şi săptămâna de 7 zile. Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

    Pedeapsă prevăzută de lege

   Art. 171. - Prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

   PARTEA SPECIALĂ
 
   TITLUL I
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA PERSOANEI

   CAPITOLUL I
  CRIME CONTRA UMANITĂŢII

    Genocidul

   Art. 172. - (1) Săvârşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios a vreuneia dintre următoarele fapte:
   a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului;
   b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului;
   c) supunerea colectivităţii ori a grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică;
   d) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul colectivităţii sau al grupului;
   e) transferarea forţată a copiilor aparţinând unei colectivităţi sau unui grup în altă colectivitate sau în alt grup,
    se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 26 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Tratamentele neomenoase

   Art. 173. - (1) Supunerea la tratamente neomenoase a răniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de război şi, în general, a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează săvârşirea faţă de persoanele arătate în alin. (1) a vreuneia dintre următoarele fapte:
   a) constrângerea de a servi în forţele armate ale adversarului;
   b) luarea de ostatici;
   c) deportarea;
   d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;
   e) condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către o instanţă constituită în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege.
   (3) Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin. (1) se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Crime contra umanităţii săvârşite în timp de război

   Art. 174. - Faptele prevăzute în art. 172 şi art. 173 săvârşite în timp de război se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţă.

    Alte crime contra umanităţii

   Art. 175. - (1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva populaţiei civile, a vreuneia dintre următoarele fapte:
   a) omorul;
   b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau sănătăţii fizice ori mintale;
   c) exterminarea;
   d) supunerea la sclavie;
   e) deportarea sau transferarea forţată de populaţie;
   f) privarea de libertate, fără o judecată prealabilă efectuată de către o instanţă constituită în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege;
   g) tortura;
   h) violul, prostituţia forţată, provocarea forţată a gravidităţii, sterilizarea forţată sau orice altă asemenea formă de violenţă sexuală;
   i) discriminarea oricărui grup sau a oricărei colectivităţi din motive politice, rasiale, naţionale, etnice, culturale, religioase sau sexuale;
   j) dispariţiile forţate de persoane,
    se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi detonarea armelor nucleare sau a oricăror dispozitive explozive nucleare.
    __________
    *Litera j) de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 27 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Excluderea oricăror împrejurări justificative

   Art. 176. - În cazul infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol, nici o împrejurare excepţională fie că este vorba de o stare de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de oricare altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica fapta; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autorităţii legitime.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 177. - Tentativa la crimele prevăzute în acest capitol se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea consumată sau cu o pedeapsă în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată.

   CAPITOLUL II
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA VIEŢII PERSOANEI

    Omorul

   Art. 178. - Uciderea unei persoane se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Omorul calificat

   Art. 179. - Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
   a) cu premeditare;
   b) asupra soţului sau unei rude apropiate;
   c) asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
   d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra;
   e) asupra unei femei gravide;
   f) prin cruzimi;
   g) asupra a două sau mai multor persoane;*
   h) pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii;
   i) în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei,
    se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    __________
    *Litera g) a fost modificată prin liniuţa 28 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Pruncuciderea

   Art. 180. - Uciderea copilului nou născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Uciderea din culpă

   Art. 181. - (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (3) Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau se află sub influenţa stupefiantelor ori a altor substanţe toxice, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 12 ani.
   (4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează uciderea din culpă săvârşită de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau se află sub influenţa stupefiantelor ori a altor substanţe toxice.
   (5) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea strictă de la 7 la 15 ani.
   (6) Dacă fapta prin care s-a produs uciderea din culpă constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

    Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

   Art. 182. - (1) Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârşit faţă de un minor sau faţă de o persoană care nu era în stare să-şi dea seama de fapta sa ori nu putea fi stăpână pe actele sale, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 183. - Tentativa la crimele prevăzute în art. 178 şi art. 179 se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea consumată sau cu o pedeapsă în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 184. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunea prevăzută în art. 181 alin. (2).*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 29 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

   CAPITOLUL III
  DELICTE CONTRA INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII PERSOANEI

    Lovirea sau alte violenţe

   Art. 185. - (1) Lovirea sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.
   (2) Faptele prevăzute în alin. (1) săvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (3) Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (4) Faptele prevăzute în alin. (3) săvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
   (5) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute în alin. (2) şi (4), acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.
   (6) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

    Vătămarea corporală

   Art. 186. - (1) Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită asupra unui membru de familie se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 6 ani.*
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptei prevăzute în alin. (2), acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.
   (4) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 30 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Vătămarea corporală gravă

   Art. 187. - (1) Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.
   (3) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute în alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.

    Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

   Art. 188. - Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 185-187 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Vătămarea corporală din culpă

   Art. 189. - (1) Fapta prevăzută în art. 185 alin. (3) şi (4) care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum şi cea prevăzută în art. 186, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.*
   (2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 187 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau zile-amendă.
   (3) Când săvârşirea faptei prevăzute în alin. (1) este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendă.
   (4) Fapta prevăzută în alin. (2), dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alin. (3), se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.
   (5) Dacă faptele prevăzute în alin. (3) şi (4) sunt săvârşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă, în cazul alin. (3), şi închisoarea strictă de la un an la 5 ani, în cazul alin. (4).
   (6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1)-(4), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 31 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Avortul

   Art. 190. - (1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârşită în vreuna din următoarele împrejurări:
   a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
   b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate;
   c) dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni,
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Întreruperea cursului sarcinii, săvârşită în orice condiţii, fără consimţământul femeii însărcinate, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală gravă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (2) sau (3) a fost săvârşită de medic, pe lângă pedeapsa închisorii se va aplica şi interdicţia exercitării profesiei de medic, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c).
   (5) Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuată de medic:
   a) dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel;
   b) în cazul prevăzut în alin. (1) lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;
   c) în cazul prevăzut în alin. (2) când femeia însărcinată s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice potrivit dispoziţiilor legale.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 191. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 187 alin. (3) şi art. 190 alin. (2) se pedepseşte.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 32 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 192. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 189 alin. (3) şi (4).

   CAPITOLUL IV
  CRIME ŞI DELICTE PRIVIND MANIPULAREA GENETICĂ

    Alterarea genotipului

   Art. 193. - Alterarea genotipului uman, cu intenţie, în orice mod, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.

    Utilizarea periculoasă a ingineriei genetice

   Art. 194. - Utilizarea ingineriei genetice pentru a produce arme biologice sau alte arme de exterminare în masă se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Crearea ilegală de embrioni umani şi clonarea

   Art. 195. - (1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreaţia se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane, vii sau moarte.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 196. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 195 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 197. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   CAPITOLUL V
  DELICTE PRIN CARE SE PUN ÎN PERICOL VIAŢA,
INTEGRITATEA CORPORALĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI*
    __________
    *Denumirea Cap. V a fost modificată prin liniuţa 33 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji

   Art. 198. - (1) Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinţă de a se îngriji, de către persoana care o are sub pază sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, se pedepseşte cu închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Este apărată de pedeapsă persoana care, după săvârşirea faptei, îşi reia de bunăvoie îndatoririle.

    Lăsarea fără ajutor

   Art. 199. - Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înştiinţa autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, sănătate sau integritate corporală este în primejdie şi care este lipsită de puterea de a se salva, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.

    Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înştiinţare

   Art. 200. - Neînştiinţarea autorităţii de către cel ce găseşte o persoană abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.

   CAPITOLUL VI
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI

    Lipsirea de libertate în mod ilegal

   Art. 201. - (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.
   (2) În cazul în care fapta este săvârşită în vreuna din următoarele împrejurări:
   a) prin simularea de calităţi oficiale;
   b) prin răpire;
   c) de o persoană înarmată;
   d) de două sau mai multe persoane împreună;
   e) dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj;
   f) când victima este minoră;
   g) când victima este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol,
    pedeapsa este închisoarea strictă de la 7 la 15 ani.
   (3) Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană fizică sau juridică, o organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
   (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
    __________
    *Alineatele (3) şi (4) au fost modificate prin liniuţa 34 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Sclavia

   Art. 202. - Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Supunerea la muncă forţată sau obligatorie

   Art. 203. - Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

    Traficul de persoane adulte

   Art. 204. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane prin ameninţare sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în scopul exploatării acestei persoane, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă:
   a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
   b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
   c) fapta a produs beneficii materiale importante.
   (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi fapta de a determina sau de a permite, cu intenţie, direct sau indirect, intrarea sau rămânerea pe teritoriul României a unei persoane care nu este cetăţean român sau nu are domiciliul în România, victimă a traficului de persoane, săvârşită în una din următoarele împrejurări:
   a) folosind faţă de victimă mijloace frauduloase, violenţă, ameninţări sau orice altă formă de constrângere;
   b) abuzând de starea specială în care se găseşte victima, din cauza situaţiei sale ilegale ori precare de intrare sau şedere în ţară ori din cauza stării de graviditate, unei boli sau infirmităţi ori unei deficienţe fizice sau mintale.
   (5) Dacă fapta prevăzută în alin. (4) se săvârşeşte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

    Traficul de minori

   Art. 205. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani, în scopul exploatării acesteia, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă:
   a) fapta a fost săvârşită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
   b) fapta a fost săvârşită prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului;
   c) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
   d) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
   e) fapta a produs beneficii materiale importante.
   (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Consimţământul victimei traficului de persoane

   Art. 206. - În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 204 şi art. 205, consimţământul victimei nu constituie o cauză justificativă.

    Definirea exploatării unei persoane

   Art. 207. - În sensul art. 204 şi art. 205, prin exploatarea unei persoane se înţelege:
   a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
   b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
   c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
   d) obligarea la practicarea cerşetoriei;
   e) prelevarea de organe.

    Violarea de domiciliu ori a sediului

   Art. 208. - (1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau într-un loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează pătrunderea fără drept în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice, ale partidelor sau în locul unde o persoană fizică sau juridică îşi desfăşoară activitatea.
   (3) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
   (4) Pentru fapta prevăzută în alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Încălcarea prin orice mijloace de interceptare
a dreptului la viaţă privată

   Art. 209. - (1) Încălcarea dreptului la viaţă privată al unei persoane prin folosirea oricăror mijloace de interceptare de la distanţă de date, informaţii, imagini sau sunete din interiorul locurilor menţionate în art. 208 alin. (1), fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau fără permisiunea legii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.*
   (2) Fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaţia de locuinţă, reşedinţă sau casă de vacanţă, aparţinând oricărei persoane, nu constituie infracţiune.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 35 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Ameninţarea

   Art. 210. - (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Şantajul

   Art. 211. - (1) Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.

    Violarea secretului corespondenţei

   Art. 212. - (1) Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar şi atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Confecţionarea sau utilizarea de aparate
pentru interceptarea comunicaţiilor

   Art. 213. - Confecţionarea, comercializarea, instalarea sau utilizarea, fără drept, de mijloace tehnice destinate interceptării sau împiedicării comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Divulgarea secretului profesional

   Art. 214. - (1) Divulgarea, fără drept, a unor date de către acela căruia i-au fost încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei ori funcţiei, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Utilizarea sau divulgarea în alte scopuri decât cele prevăzute de lege a documentelor sau informaţiilor cu caracter de secret profesional, de către cel care le-a primit ori a luat cunoştinţă de ele în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (3) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 215. - (1) Tentativa la delictele prevăzute în art. 201 alin. (1) şi (2), art. 202, art. 204 alin. (1) şi (4) şi art. 205 alin. (1) se pedepseşte.
   (2) Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii crimei prevăzute în art. 201 alin. (3).

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 216. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 201-205 şi art. 211-213.

   CAPITOLUL VII
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA LIBERTĂŢII SEXUALE

    Violul

   Art. 217. - (1) Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă:
   a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
   b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
   c) victima este un membru de familie;
   d) victima era un minor care nu împlinise vârsta de 15 ani;
   e) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
   (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Actul sexual cu un minor

   Art. 218. - (1) Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex a cărei vârstă este între 15 şi 18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.
   (3) Dacă actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită în împrejurările prevăzute în art. 217 alin. (2) lit. b) ori dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(4) au avut urmările prevăzute în art. 217 alin. (2) lit. e), pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Seducţia

   Art. 219. - (1) Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin care nu împlinise vârsta de 18 ani să aibă cu el raport sexual se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Perversiunea sexuală

   Art. 220. - (1) Actele de perversiune sexuală săvârşite în public se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Actele de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi actele de perversiune sexuală cu o persoană a cărei vârstă este între 15 şi 18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.
   (4) Dacă actele de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) Dacă faptele prevăzute în alin. (2), (3) şi (4) au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (6) Actele de perversiune sexuală cu o persoană în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (7) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(6) au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Corupţia sexuală

   Art. 221. - (1) Actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Când actele prevăzute la alin. (1) se săvârşesc asupra unui membru de familie, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei închisorii se majorează cu 2 ani.
   (4) Ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Incestul

   Art. 222. - Raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Hărţuirea sexuală

   Art. 223. - (1) Hărţuirea unei persoane prin ameninţare sau constrângere în scopul de a obţine satisfacţii de natură sexuală, de către o persoană care abuzează de calitatea sau de influenţa pe care i-o conferă funcţia îndeplinită la locul de muncă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 224. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 217 alin. (1), art. 218 alin. (1)-(4), art. 220 alin. (1)-(6), art. 221 şi art. 222 se pedepseşte.

   CAPITOLUL VIII
  DELICTE CONTRA DEMNITĂŢII

    Calomnia

   Art. 225. - (1) Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public se pedepseşte cu zile-amendă, de la 10 la 120.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Proba verităţii sau a bunei-credinţe

   Art. 226. - (1) Nu constituie infracţiunea de calomnie fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii sau cu privire la care făptuitorul dovedeşte că a avut motive rezonabile de a crede că este adevărată.
   (2) În cazul faptelor referitoare la viaţa privată a unei persoane, proba verităţii sau dovada că făptuitorul a avut motive rezonabile de a crede că aceste fapte sunt adevărate este admisibilă pentru apărarea unui interes legitim.
   (3) În cazul faptelor referitoare la viaţa privată a unei persoane care afectează capacitatea acesteia de exercitare a unei funcţii publice, proba verităţii sau dovada că făptuitorul a avut motive rezonabile de a crede că aceste fapte sunt adevărate este admisibilă, fără a fi necesară dovedirea unui interes legitim.

   CAPITOLUL IX
  DELICTE CONTRA FAMILIEI

    Bigamia

   Art. 227. - (1) Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană pe care o ştie căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.
   (3) Faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancţionează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia.

    Abandonul de familie

   Art. 228. - (1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
   a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
   b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege;
   c) neplata cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească,
    se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
   (3) Dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 95.
   (4) Revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune de abandon de familie.
   (5) Dispoziţiile alin. (3) se aplică numai în cazul primei condamnări a făptuitorului pentru abandon de familie.

    Relele tratamente aplicate minorului

   Art. 229. - Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului

   Art. 230. - (1) Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile prevăzute de părţi sau de către organul competent.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Fapte de corupţie în legătură cu adopţia

   Art. 231. - (1) Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care pretinde sau primeşte, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta persoanei care intermediază sau înlesneşte adopţia unui copil în scopul obţinerii unui folos necuvenit.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 232. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunea prevăzută în art. 231 alin. (2).

   CAPITOLUL X
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA BUNELOR MORAVURI

    Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice

   Art. 233. - (1) Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă prin fapta prevăzută în alin. (1) s-a tulburat grav liniştea publică, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 5 ani.

    Prostituţia

   Art. 234. - Fapta persoanei care îşi procură principalele mijloace de existenţă practicând în acest scop acte sexuale cu diferite persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Proxenetismul

   Art. 235. - (1) Îndemnul sau înlesnirea practicării prostituţiei ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Recrutarea unei persoane pentru prostituţie sau constrângerea la prostituţie se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) este săvârşită faţă de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Răspândirea de materiale pornografice

   Art. 236. - (1) Fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii, toate acestea fără drept, de materiale pornografice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre cele prevăzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în vederea comercializării ori distribuirii lor.

    Pornografia infantilă

   Art. 237. - (1) Fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii sau de a deţine, fără drept, materiale pornografice cu minori, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre cele prevăzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire în vederea comercializării ori distribuirii lor.

    Pornografia infantilă prin intermediul sistemelor informatice

   Art. 238. - Producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice, ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Materiale pornografice

   Art. 239. - (1) În sensul art. 236, prin materiale pornografice se înţelege orice material care prezintă o persoană având un comportament sexual explicit.
   (2) În sensul art. 237 şi art. 238, prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau o persoană majoră care este prezentată ca un minor având un comportament sexual explicit ori imagini care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un comportament sexual explicit.

    Jocul de noroc

   Art. 240. - (1) Organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără autorizare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează organizarea sau îngăduirea în mod obişnuit a jocurilor de noroc, într-o casă particulară, în scopul de a realiza foloase materiale.
   (3) Desfăşurarea fără licenţă a oricăror activităţi din domeniul jocurilor de noroc se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 241. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 235 alin. (1) şi (2), art. 237 şi art. 238 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 242. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 235-238 şi art. 240.

   CAPITOLUL XI
  DELICTE CONTRA PROTECŢIEI MUNCII

    Neluarea măsurilor legale de protecţie a muncii

   Art. 243. - (1) Neluarea vreuneia din măsurile legale de protecţie a muncii de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.
   (3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă, iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Nerespectarea regulilor de protecţie a muncii

   Art. 244. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.
   (3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţie a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 2 ani sau zile-amendă.
   (4) Faptele prevăzute în alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă, iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 245. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   CAPITOLUL XII
  DELICTE CONTRA CULTELOR ŞI A RESPECTULUI DATORAT MORŢILOR

    Împiedicarea libertăţii cultelor

   Art. 246. - (1) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

    Profanarea de morminte

   Art. 247. - Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseşte cu închisoare strictă de la unu la 5 ani sau cu zile-amendă.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 248. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunea prevăzută în art. 246.

   TITLUL II
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA PATRIMONIULUI

    Furtul

   Art. 249. - (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
   (2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dacă în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
   (3) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi sustragerea de impulsuri electro-magnetice prin folosirea mijloacelor de telecomunicaţii ori racordarea fără drept la mijloacele audio-vizuale ale unei persoane.
   (4) De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.
   (5) Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile.

    Furtul calificat

   Art. 250. - (1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:
   a) de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică sau paralizantă;
   b) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
   c) într-un loc public;
   d) într-un mijloc de transport în comun;
   e) în timpul nopţii;
   f) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase,
    se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 10 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi furtul privind:
   a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;
   b) un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare;
   c) ţiţei, produse petroliere sau gaze naturale;
   d) echipamente, instalaţii şi componente ale acestora, dacă sunt bunuri de interes general.
   (3) Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 36 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă

   Art. 251. - (1) Furtul săvârşit între soţi ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui său, de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se urmăreşte numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (2) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Tâlhăria

   Art. 252. - Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.

    Tâlhăria calificată

   Art. 253. - (1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:
   a) de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică sau paralizantă;
   b) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
   c) în timpul nopţii;
   d) într-un loc public;
   e) într-un mijloc de transport;
   f) într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia;
   g) a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 187,
    se pedepseşte cu închisoare strictă de la 7 la 15 ani.*
   (2) Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    __________
    *Litera g) de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 37 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Pirateria

   Art. 254. - (1) Jefuirea prin acte de violenţă, săvârşite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
   (2) Există piraterie şi dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi nave.

    Pirateria calificată

   Art. 255. - (1) Pirateria care a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 187 se pedepseşte cu închisoare strictă de la 7 la 15 ani.
   (2) Pirateria care a produs consecinţe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Abuzul de încredere

   Art. 256. - (1) Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta de a schimba, în totul sau în parte, substanţa sau calităţile mărfurilor încredinţate spre transport.
   (3) Dacă schimbarea substanţei sau a calităţilor mărfurilor încredinţate spre transport s-a făcut prin folosirea de substanţe vătămătoare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
   (4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancţionează şi fapta de a distruge obiectele primite în gaj de către creditor.
   (5) Dacă bunul este proprietate privată, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

   Art. 257. - (1) Fapta de a ascunde, a deteriora, a distruge în totul sau în parte valori ori bunuri din patrimoniul propriu sau de a invoca datorii fictive ori alte acte în paguba creditorilor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta persoanei care, deşi se află în imposibilitate de plată, pretinde sau acceptă să i se pună la dispoziţie mărfuri ori servicii, producând o pagubă creditorului.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Gestiunea frauduloasă

   Art. 258. - (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţă, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Gestiunea frauduloasă săvârşită în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (3) Dacă bunul este proprietate privată, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Însuşirea bunului găsit

   Art. 259. - (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Înşelăciunea

   Art. 260. - (1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine ori pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
   (2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.
   (3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) sau (2), după distincţiile acolo arătate.
   (4) Emiterea unui cec sau a unui alt instrument de plată asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară sau nu va exista până la termenul convenit între părţi, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului sau a altui instrument de plată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).
   (5) Folosirea de mijloace frauduloase pentru a îndepărta de la licitaţie publică o persoană sau de a limita licitaţiile ori numărul participanţilor se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (6) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează exploatarea necunoaşterii sau a lipsei de experienţă a unui minor sau a stării de slăbiciune a persoanelor vulnerabile datorită vârstei, bolii sau stării de graviditate, pentru a le determina să încheie acte prejudiciabile pentru acestea.
   (7) Inducerea sau menţinerea în eroare cu privire la condiţiile de trai din ţara de emigrare, săvârşită în condiţiile alin. (1), în scopul de a determina o persoană să emigreze, se pedepseşte potrivit alin. (1).
   (8) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (9) Dacă mijlocul fraudulos folosit pentru săvârşirea înşelăciunii constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

    Distrugerea şi însuşirea de valori materiale interesând umanitatea

   Art. 261. - (1) Distrugerea în întregime sau în parte:
   a) a clădirilor, a oricăror altor construcţii sau a navelor care servesc ca spitale;
   b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roşie, ori al organizaţiilor asimilate acesteia, pentru transportul răniţilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roşii ori ale organizaţiilor asimilate acesteia;
   c) a depozitelor de materiale sanitare,
    dacă toate acestea poartă semnele distinctive reglementare, se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează însuşirea sub orice formă, nejustificată de o necesitate militară şi săvârşită în proporţii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea răniţilor sau bolnavilor căzuţi sub puterea adversarului.
   (3) Tot astfel se sancţionează distrugerea în întregime sau în parte, ori însuşirea sub orice formă, nejustificată de vreo necesitate militară şi săvârşită în proporţii mari, a oricăror alte bunuri.

    Distrugerea şi însuşirea de valori culturale ale popoarelor

   Art. 262. - (1) Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau construcţii care au o valoare artistică, istorică ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de artă, manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi, în general, a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice formă, de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară, a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol.

    Distrugerea

   Art. 263. - (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.
   (2) În cazul în care bunul are o deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.
   (3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor sau instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).
   (4) Distrugerea în totul sau în parte a unui act autentic sau sub semnătură privată care nu aparţine făptuitorului sau nu-i aparţine în exclusivitate ori ascunderea unui act care nu aparţine făptuitorului, în scopul de a provoca o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (5) Distrugerea sau degradarea bornelor, reperelor, mărcilor de nivelment ori a semnelor geodezice din reţeaua naţională, amplasate pe sol sau pe clădiri, ori a bornelor, stâlpilor, balizelor sau a altor semne care marchează frontiera de stat ori împiedicarea luării unor măsuri de conservare a acestor bunuri se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).
   (6) Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se săvârşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
   (7) Dispoziţiile prevăzute în alin. (2), (3) şi (6) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.
   (8) Dacă bunul este proprietate privată, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Distrugerea calificată

   Art. 264. - (1) Dacă faptele prevăzute în art. 263 au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau de persoane, ori a unor instalaţii sau lucrări şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii mai multor persoane.

    Distrugerea din culpă

   Art. 265. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează distrugerea ori degradarea din culpă a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor sau instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestora.
   (3) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
   (4) Când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului sau a săvârşirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere a unui mijloc de transport în comun, ori de către personalul care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 12 ani.

    Tulburarea de posesie

   Art. 266. - (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile amendă.
   (2) Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare, fără drept, ori refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fără drept se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.*
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
   (4) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.
   (5) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancţionează şi înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare fără drept, când acestea se referă la limitele de zonă ale căii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, căilor navigabile, delimitărilor silvice, geologice şi miniere.
   (6) Dacă imobilul se află în posesia unei persoane private, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 38 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
    Tăinuirea

   Art. 267. - (1) Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit.
   (2) Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.

    Spălarea banilor

   Art. 268. - (1) Se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani:
   a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
   b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
   c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
   (2) În sensul alin. (1), prin bunuri se înţelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 269. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 249, art. 250 alin. (1) şi (2), art. 252, art. 253 alin. (1), art. 254, art. 255 alin. (1), art. 260 alin. (1)-(7), art. 263 şi art. 268 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 270. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 256-258 şi art. 260-268.

   TITLUL III
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA SECURITĂŢII NAŢIONALE

    Trădarea

   Art. 271. - Fapta cetăţeanului român, a persoanei fără cetăţenie care are domiciliul în România sau a străinului aflat în serviciul statului român de a stabili legături cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului, ori de aservire faţă de o organizaţie străină sau putere străină, precum şi de întrajutorare a unei organizaţii ori a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi inamice împotriva securităţii naţionale se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Trădarea prin transmiterea de informaţii secrete de stat

   Art. 272. - Transmiterea de informaţii secrete de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie informaţii secrete de stat ori deţinerea de asemenea documente de către cel care nu avea calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, săvârşite de un cetăţean român, de o persoană fără cetăţenie care are domiciliul în România sau de un străin aflat în serviciul statului român, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau cu detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Trădarea prin ajutarea inamicului

   Art. 273. - (1) Fapta cetăţeanului român, a persoanei fără cetăţenie care are domiciliul în România sau a străinului aflat în serviciul statului român care în timp de război:
   a) predă teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc apărării;
   b) predă nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;
   c) procură inamicului oameni, valori şi materiale de orice fel;
   d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a forţelor armate române sau a armatelor aliate,
    se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau cu detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează cetăţeanul român care în timp de război luptă sau face parte din formaţii de luptă împotriva statului român sau a aliaţilor săi.

    Acţiuni ostile contra statului român

   Art. 274. - Faptele prevăzute în art. 271 şi art. 273 săvârşite de un cetăţean străin, de o persoană fără cetăţenie care nu are domiciliul în România sau de un străin care nu se află în serviciul statului român se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Spionajul

   Art. 275. - Faptele prevăzute în art. 272 săvârşite de un cetăţean străin, de o persoană fără cetăţenie care nu are domiciliul în România sau de un străin care nu se află în serviciul statului român, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Răspândirea de informaţii false în scopul provocării unui război

   Art. 276. - Răspândirea de informaţii false în scopul provocării unui război, săvârşită prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Compromiterea unor interese de stat

   Art. 277. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o organizaţie străină sau o putere străină, dacă fapta este de natură a compromite interese de stat, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 7 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Comunicarea de informaţii false

   Art. 278. - Comunicarea sau răspândirea, cu ştiinţă, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere securităţii naţionale sau relaţiilor internaţionale ale României ori ale unui stat aliat, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Acte ostile contra unui stat străin

   Art. 279. - (1) Săvârşirea de pe teritoriul României de acte ostile contra unuia dintre statele membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau care fac parte din Uniunea Europeană ori din Consiliul Europei se pedepseşte cu închisoare strictă de la 7 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi actele ostile contra securităţii altui stat decât cel prevăzut în alin. (1), şi care nu se află în război cu România.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la dorinţa exprimată de statul străin.

    Infracţiuni contra persoanelor care
se bucură de protecţie internaţională

   Art. 280. - (1) Infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii, libertăţii sau demnităţii, săvârşite împotriva persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, iar dacă maximul special al acesteia nu este îndestulător se poate aplica o pedeapsă până la maximul general.
   (2) Actele de violenţă săvârşite împotriva localurilor oficiale ale misiunilor diplomatice, a locuinţei sau reşedinţei persoanelor care se bucură de protecţie internaţională ori a mijloacelor de transport aparţinând acestor persoane, dacă sunt de natură să le pună în pericol persoana sau libertatea, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, iar dacă maximul special al acesteia nu este îndestulător se poate aplica o pedeapsă până la maximul general.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la dorinţa exprimată de statul străin.

    Atentatul care pune în pericol securitatea naţională

   Art. 281. - Atentatul săvârşit contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau altă activitate publică importantă, în împrejurări care fac ca fapta să pună în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Acţiuni împotriva ordinii constituţionale

   Art. 282. - Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea de acţiuni violente în scopul de a schimba ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Subminarea puterii de stat

   Art. 283. - (1) Acţiunea armată de natură să slăbească puterea de stat se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Orice alte acţiuni violente săvârşite de mai multe persoane împreună, de natură să atragă aceleaşi urmări, se pedepsesc cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Dacă în urma faptelor prevăzute în alin. (2) au fost atacate sau ocupate instituţii publice, depozite de arme, sedii ale partidelor politice ori s-au produs incendieri, distrugeri sau au fost provocate vătămări grave ale integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Uzurparea militară

   Art. 284. - Exercitarea ilegală a unei funcţii cu caracter militar, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Actele de diversiune

   Art. 285. - Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor, căilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaţii, construcţiilor, produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod atingere securităţii naţionale sau securităţii unui stat aliat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Complotul

   Art. 286. - (1) Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile contra securităţii naţionale ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru cea mai gravă dintre infracţiunile care intră în scopul asociaţiei sau grupării.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (4) Nu se pedepseşte persoana care, săvârşind fapta prevăzută în alin. (1), o denunţă mai înainte de a fi descoperită.

    Constituirea de structuri informative ilegale

   Art. 287. - Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative, desfăşurarea de către acestea a vreuneia dintre activităţile de culegere, prelucrare şi valorificare a informaţiilor în afara cadrului legal, în împrejurări care pot aduce atingere securităţii naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora ori aderarea la ele se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Nerespectarea regimului juridic al activităţilor informative

   Art. 288. - (1) Desfăşurarea, fără drept, a activităţilor informative supuse autorizării în condiţiile legii, precum şi depăşirea autorizării acordate, cu excepţia situaţiilor care impun înlăturarea potrivit legii a unor pericole iminente pentru securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public sau a funcţionarului care divulgă, refuză sau împiedică, în orice mod, punerea în executare a autorizării eliberate cu respectarea dispoziţiilor legale ori care face publice sau foloseşte informaţiile care privesc viaţa privată, onoarea sau reputaţia persoanelor, dacă aceste informaţii au fost cunoscute incidental în activitatea de serviciu.

    Constituirea de organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob

   Art. 289. - (1) Constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepseşte cu închisoare strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Aderarea la o organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

    Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională

   Art. 290. - (1) Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau a informaţiilor secrete de serviciu de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu de către persoana prevăzută la alin. (1) a unui document ce conţine informaţii secrete de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.*
   (3) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (2), se sancţionează deţinerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conţine informaţii secrete de serviciu, în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea naţională.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 39 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 40 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Propaganda în favoarea statului totalitar

   Art. 291. - (1) Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Propaganda constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia unei idei, concepţii sau doctrine, cu intenţia de a convinge şi atrage noi adepţi.

    Nedenunţarea

   Art. 292. - (1) Nedenunţarea săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 271-275, art. 281-283, art. 285 şi 286 se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.
   (2) Nedenunţarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.
   (3) Nu se pedepseşte persoana care, înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, înştiinţează autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.
   (4) Participantul la infracţiunile prevăzute în acest titlu nu se pedepseşte dacă denunţă săvârşirea infracţiunii înainte ca urmărirea penală să fi început ori făptuitorii să fie descoperiţi.
   (5) Participantul care, după ce urmărirea penală a început ori făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora se sancţionează cu o pedeapsă redusă potrivit dispoziţiilor art. 92.

    Tentativa, tăinuirea şi favorizarea

   Art. 293. - (1) Tentativa la delictele prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte.
   (2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în acest titlu.
   (3) Tăinuirea şi favorizarea infracţiunilor prevăzute în acest titlu se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.*
   (4) Pedeapsa aplicată tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
   (5) Tăinuirea şi favorizarea săvârşită de soţ sau o rudă apropiată în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 271-275, art. 281-283, art. 285 şi art. 286 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. (3) se reduc potrivit dispoziţiilor art. 92.
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 41 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 294. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 271-275, art. 277, art. 279, art. 282, art. 283, art. 285-287, art. 289 şi art. 293 alin. (3).

   TITLUL IV
  CRIME ŞI DELICTE DE TERORISM

    Acte de terorism

   Art. 295. - (1) Constituie acte de terorism următoarele infracţiuni atunci când sunt săvârşite în scopul tulburării grave a ordinii publice, prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică:
   a) infracţiunile de omor şi omor calificat prevăzute în art. 178 şi art. 179, vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă prevăzute în art. 186 şi art. 187, precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 201;
   b) infracţiunile prevăzute în art. 105-108 din Codul aerian;
   c) infracţiunile de distrugere prevăzute în art. 263 şi art. 264;
   d) infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare şi a altor materii radioactive, precum şi nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzute în art. 406-408;
   e) introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol sau în apă de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau animalelor ori mediul înconjurător;
   f) ameninţarea cu bombe sau cu alte materii explozive.
   (2) În cazul infracţiunilor prevăzute în alin. (1) lit. a)-d) se aplică maximul special al pedepsei prevăzute de lege, care poate fi sporit până la maximul ei general, iar dacă maximul general este neîndestulător, pedeapsa poate fi sporită până la maximul general al pedepsei imediat superioare.
   (3) În cazul infracţiunii prevăzute în alin. (1) lit. e), pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracţiunii prevăzute în alin. (1) lit. f), pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea consumată sau cu o pedeapsă în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată.
   (5) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1).
   (6) Înţelegerea în vederea săvârşirii de acte de terorism se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Asocierea pentru săvârşirea de acte de terorism

   Art. 296. - Asocierea în vederea săvârşirii de acte de terorism se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Finanţarea actelor de terorism

   Art. 297. - (1) Punerea la dispoziţie sau colectarea de fonduri, direct sau indirect, ştiind că aceste fonduri sunt folosite, în totul sau în parte, pentru săvârşirea actelor de terorism, se sancţionează cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi realizarea de fonduri în scopul finanţării actelor de terorism.
   (3) Fondurile puse la dispoziţie sau colectate pentru săvârşirea actelor de terorism ori realizate în scopul finanţării actelor de terorism se confiscă.*
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 42 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Ameninţarea în scop terorist

   Art. 298. - (1) Ameninţarea unei persoane sau colectivităţi prin orice mijloace cu răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.
   (2) Ameninţarea adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice cu folosirea materialelor nucleare, a altor materii radioactive sau a materiilor explozive, în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unei persoane ori pagube materiale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
   (3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) este condiţionată de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin ameninţare, sub orice formă, se pretinde a se da ori a se preda materialele nucleare, alte materii radioactive ori materii explozive, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Alarmarea în scop terorist

   Art. 299. - Alarmarea fără motiv întemeiat, în scopul creării unei stări de panică, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanţă cu privire la răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine din cele prevăzute în art. 298 alin. (1) se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 300. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul titlu.

   TITLUL V
  DELICTE CONTRA EXERCITĂRII DREPTURILOR POLITICE ŞI CETĂŢENEŞTI

    Împiedicarea exercitării drepturilor electorale

   Art. 301. - (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales ori de a participa la referendum se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 187, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.

    Divulgarea secretului votului şi falsificarea votului

   Art. 302. - (1) Divulgarea prin orice mijloace a secretului votului de către membrii biroului electoral al secţiilor de votare sau de către alte persoane, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Tipărirea şi utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine faţă de cele votate de alegători, falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale, precum şi utilizarea unei cărţi de alegător nule sau false se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Coruperea alegătorilor

   Art. 303. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi sau un anumit candidat, ori să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului, precum şi primirea acestora de către alegător, în acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă, se sancţionează şi fapta persoanei care votează fără a avea drept de vot sau fapta alegătorului care votează de mai multe ori în ziua alegerilor sau a referendumului.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârşită de un observator intern, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.

    Atacul prin orice mijloace asupra secţiei de votare

   Art. 304. - Atacul prin orice mijloace asupra localului secţiei de votare se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

    Deschiderea anticipată a urnelor

   Art. 305. - Deschiderea urnei înainte de ora stabilită pentru încheierea votării, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Împiedicarea exercitării drepturilor sindicale

   Art. 306. - (1) Împiedicarea exerciţiului dreptului de liberă organizare sau asociere sindicală, în scopurile şi în limitele prevăzute de lege, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi condiţionarea sau constrângerea unei persoane, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 307. - Tentativa la delictele prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte.

   TITLUL VI
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE

   CAPITOLUL I
  CRIME ŞI DELICTE DE CORUPŢIE

    Luarea de mită

   Art. 308. - (1) Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Prevederile alin. (1) se aplică şi următoarelor persoane:
   a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;
   b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;
   c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Comunităţilor Europene;
   d) persoanelor care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;
   e) funcţionarilor unui stat străin;
   f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
   (4) În cazul în care luarea de mită a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

    Darea de mită

   Art. 309. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar public sau unui funcţionar ori unei persoane care exercită un serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin sau al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
   (3) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase uneia dintre persoanele prevăzute în art. 308 alin. (3), pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
   (4) Fapta prevăzută în alin. (1), (2) sau (3) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.
   (5) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fie sesizat pentru acea infracţiune.
   (6) Dispoziţiile art. 308 alin. (5) se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.
   (7) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile prevăzute în alin. (4) şi (5).

    Primirea de foloase necuvenite

   Art. 310. - (1) Primirea de către un funcţionar public, direct sau indirect, de bani ori alte foloase după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (3) Dispoziţiile din alin. (1) se aplică şi persoanelor prevăzute în art. 308 alin. (3).
   (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

    Remuneraţia injustă

   Art. 311. - (1) Fapta funcţionarului public care, în virtutea funcţiei, avea sub supraveghere sau control o persoană juridică de drept privat, de a primi însărcinări retribuite de la o asemenea persoană, înainte de a se fi împlinit 3 ani de la data pensionării, a demisiei, destituirii sau revocării, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Conducătorii unor asemenea persoane juridice de drept privat se consideră complici la comiterea faptei prevăzute în alin. (1).

    Traficul de influenţă

   Art. 312. - (1) Primirea ori pretinderea de bani sau de alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşite de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor atribuţii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 10 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar, pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor atribuţii.
   (3) Fapta prevăzută în alin. (2) nu se pedepseşte dacă făptuitorul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.
   (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute în alin. (1) sau (2) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
   (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut în alin. (3).
   (6) În sensul alin. (1) şi (2), prin funcţionar se înţelege şi oricare dintre persoanele prevăzute în art. 308 alin. (3).

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 313. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 309 şi art. 312.

   CAPITOLUL II
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE SĂVÂRŞITE DE
FUNCŢIONARI PUBLICI ŞI FUNCŢIONARI

    Delapidarea

   Art. 314. - (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public sau un funcţionar în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
   (2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

   Art. 315. - (1) Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu intenţie nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

   Art. 316. - (1) Îngrădirea de către un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean ori crearea pentru acesta a unei situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Abuzul în serviciu contra intereselor generale

   Art. 317. - (1) Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu intenţie, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei autorităţi sau instituţii publice sau al unei persoane juridice ori o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

    Abuzul în serviciu în formă calificată

   Art. 318. - (1) Faptele prevăzute în art. 315-317, săvârşite de funcţionari publici, dacă au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 5 la 15 ani.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Neglijenţa în serviciu

   Art. 319. - (1) Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei autorităţi sau instituţii publice sau al unei persoane juridice de drept public ori o pagubă în patrimoniul acesteia sau o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de stat

   Art. 320. - Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor statului, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

    Profitul prin eroare

   Art. 321. - Primirea sau reţinerea, pentru sine ori pentru altul, de către un funcţionar public de bani sau alte foloase profitând de eroarea altuia, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Purtarea abuzivă

   Art. 322. - (1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite în condiţiile alin. (1) se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

   CAPITOLUL III
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE SĂVÂRŞITE DE ORICE PERSOANĂ

    Ultrajul

   Art. 323. - (1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin orice mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Lovirea sau orice alte acte de violenţă, precum şi vătămarea corporală săvârşite împotriva persoanei prevăzute în alin. (1), aflată în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 6 ani, iar dacă s-a produs o vătămare corporală gravă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) sunt săvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.
   (4) Dacă împotriva soţului, copiilor sau părinţilor persoanelor arătate în alin. (3) s-au comis infracţiunile prevăzute în art. 185-187, art. 201 şi art. 210, în scop de intimidare sau de răzbunare pentru actele sau faptele îndeplinite de funcţionarul public în exerciţiul funcţiunii, pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni pot fi sporite până la maximul lor general.

    Uzurparea de calităţi oficiale

   Art. 324. - Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Purtarea fără drept de decoraţii, uniforme sau semne distinctive

   Art. 325. - (1) Purtarea fără drept de decoraţii, uniforme sau de semne distinctive ale unei autorităţi publice se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.
   (2) Purtarea, fără drept, de uniforme, grade sau insigne militare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârşeşte în timp de război, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

    Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

   Art. 326. - (1) Sustragerea sau distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori deţinerea unui organ sau unei autorităţi publice se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alin. (1), care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.*
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) sunt săvârşite de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 43 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Ruperea de sigilii

   Art. 327. - (1) Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă fapta a fost săvârşită de custode sau de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendă.

    Sustragerea de sub sechestru

   Art. 328. - (1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă fapta a fost săvârşită de către custode sau de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendă.

    Împiedicarea concurenţei în licitaţiile publice

   Art. 329. - (1) Împiedicarea ori tulburarea liberei concurenţe în licitaţiile publice, în vederea înlăturării concurenţilor de la acestea, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la un an sau zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta ofertantului sau concurentului care cere sau primeşte direct sau indirect bani, promisiuni sau orice alt profit pentru a se abţine de la participarea la licitaţie.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) este săvârşită de mai multe persoane înţelese în acest scop, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.

    Trecerea frauduloasă a frontierei de stat

   Art. 330. - (1) Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
   (3) Intrarea frauduloasă pe teritoriul ţării a străinului declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 6 ani.*
   (4) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 7 ani.*
   (5) Fapta persoanei care racolează, îndrumă sau călăuzeşte una sau mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi a persoanei care organizează asemenea activităţi se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 7 ani.
    __________
    *Alineatele (3) şi (4) au fost modificate prin liniuţa 44 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Traficul de migranţi

   Art. 331. - (1) Traficul de migranţi săvârşit în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos material se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 7 ani.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este de natură să pună în pericol viaţa sau securitatea victimei ori să o supună unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 10 ani.
   (3) Fapta persoanei care, pentru a facilita traficul de migranţi, produce documente de călătorie sau acte de identitate false ori procură, furnizează sau posedă asemenea documente, în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos material, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancţionează fapta persoanei care facilitează rămânerea pe teritoriul României a unei persoane care nu are cetăţenia română şi nici domiciliul în România, prin orice mijloace ilegale, în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos material.
   (5) Prin trafic de migranţi se înţelege asigurarea intrării ilegale pe teritoriul unui stat a unei persoane care nu are cetăţenia acelui stat sau nu domiciliază pe teritoriul acelui stat.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 332. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 326 alin. (1), art. 330 şi art. 331 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 333. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 326-329, art. 330 alin. (5) şi art. 331.

   TITLUL VII
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI

    Denunţarea calomnioasă

   Art. 334. - (1) Învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (2) Producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (3) Dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 92.
   (4) Când cel denunţat a fost condamnat pe nedrept, se aplică pedeapsa prevăzută în art. 335.

    Mărturia mincinoasă

   Art. 335. - (1) Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Dacă în urma mărturiei mincinoase a rezultat o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani, iar dacă a rezultat condamnarea la o pedeapsă mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.
   (3) Fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cazurile, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.
   (4) Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 92.
   (5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului.

    Încercarea de a determina mărturia mincinoasă

   Art. 336. - (1) Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declaraţii mincinoase sau să nu depună mărturie într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care fapta este săvârşită faţă de un expert sau interpret.

    Împiedicarea participării la proces

   Art. 337. - Împiedicarea participării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză a unui martor, expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

    Nedenunţarea unor infracţiuni

   Art. 338. - (1) Nedenunţarea de îndată a săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 178, art. 179, art. 252-255, art. 261-263 alin. (2)-(6), art. 264 alin. (1), art. 314 şi art. 331 se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.*
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an.
   (3) Fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.
   (4) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, încunoştinţează autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 45 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Omisiunea sesizării organelor judiciare

   Art. 339. - (1) Fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de cercetare penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.

    Favorizarea infractorului

   Art. 340. - (1) Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau împiedica urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
   (2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
   (3) Favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.*
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 46 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare

   Art. 341. - (1) Fapta de a nu aduce la cunoştinţă organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la stabilirea nevinovăţiei unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu se pedepseşte dacă, prin aducerea la cunoştinţă, persoana care are această obligaţie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soţul său sau pentru o rudă apropiată.

    Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă

   Art. 342. - (1) Reţinerea sau arestarea nelegală ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane aflate în curs de urmărire penală ori de judecată, pentru obţinerea de declaraţii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe faţă de un martor, expert sau interpret.

    Tortura

   Art. 343. - (1) Fapta prin care se provoacă, cu intenţie, unei persoane, o durere intensă sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, cu scopul de a obţine de la acea persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt provocate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.
   (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a avut vreuna din urmările arătate la art. 186 sau art. 187, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani.
   (3) Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
   (4) Nici o împrejurare excepţională, fie că este vorba de o stare de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de oricare altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autorităţii legitime.
   (5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu constituie infracţiunea de tortură dacă durerea sau suferinţa rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau pricinuite de ele.
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 47 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Represiunea nedreaptă

   Art. 344. - Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Îngăduirea reţinerii sau arestării nelegale

   Art. 345. - Fapta persoanei care, luând cunoştinţă în orice mod despre vreo reţinere sau arestare nelegală, nu ia măsurile legale de îndată, dar nu mai târziu de 6 ore, deşi aceasta era o îndatorire inerentă funcţiei sale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Supunerea la rele tratamente

   Art. 346. - Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 ani la 7 ani.

    Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri

   Art. 347. - Reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Împiedicarea activităţii justiţiei

   Art. 348. - (1) Fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată ori în incinta instanţei, cu ocazia judecării unui proces, cu scopul de a intimida sau influenţa în orice fel judecata, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.
   (2) Ameninţarea sau actul de intimidare comise faţă de un judecător, procuror, organ de cercetare penală, avocat, expert sau interpret, în scopul de a influenţa comportarea acestuia în îndeplinirea obligaţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă, prevăzută la alin. (2), se sancţionează încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să nu prezinte probe într-o cauză aflată în curs de soluţionare.

    Evadarea

   Art. 349. - (1) Evadarea din starea legală de reţinere sau deţinere se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.*
   (2) Dacă fapta este săvârşită prin folosirea de violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 8 ani.
   (3) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 48 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Înlesnirea evadării

   Art. 350. - (1) Înlesnirea, prin orice mijloace, a evadării se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvârşit de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Înlesnirea evadării în condiţiile art. 349 alin. (2) se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
   (3) Înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.
   (4) Înlesnirea evadării săvârşită din culpă de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel evadat se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

    Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

   Art. 351. - (1) Împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti, prin ameninţare faţă de organul de executare, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.
   (2) Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori o parte din locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârşeşte prin ameninţare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
   (4) Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 129 lit. c)-e) se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 352. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 337, art. 343 alin. (1), art. 349 şi art. 350 alin. (1)-(3) se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 353. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 336-337, art. 340 şi art. 347.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 49 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

   TITLUL VIII
  CRIME ŞI DELICTE DE PERICOL PUBLIC

   CAPITOLUL I
  CRIME ŞI DELICTE PRIVIND CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ŞI ASOCIEREA
PENTRU SĂVÂRŞIREA DE INFRACŢIUNI

    Constituirea unui grup infracţional organizat

   Art. 354. - (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute în alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost urmată de săvârşirea unui delict, se aplică pedeapsa prevăzută pentru acel delict în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1), iar dacă infracţiunea săvârşită este crimă, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
   (4) Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) care denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat mai înainte de a fi fost descoperit şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul grupului.
   (5) Persoana care a săvârşit fapta prevăzută în alin. (1) sau una dintre infracţiunile grave care intră în scopul grupului infracţional organizat şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai grupului, beneficiază de reducerea pedepsei potrivit art. 92.

    Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni

   Art. 355. - (1) Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări care nu are caracterul unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 286 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri sau grupări, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 5 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă dintre infracţiunile care intră în scopul asocierii sau grupării.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică pedeapsa prevăzută pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).
   (3) Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) care denunţă autorităţilor asocierea sau gruparea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii.

    Definirea grupului infracţional organizat şi a infracţiunii grave

   Art. 356. - (1) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
   (2) Prin infracţiune gravă se înţelege orice infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de peste 5 ani.

    Dispoziţii speciale privind tăinuirea

   Art. 357. - (1) Infracţiunea de tăinuire prevăzută în art. 267, dacă bunul provine dintr-o infracţiune gravă săvârşită de unul sau mai mulţi membri ai unui grup infracţional organizat, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea gravă din care provine bunul tăinuit.
   (2) Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 358. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   CAPITOLUL II
  DELICTE CONTRA LINIŞTII PUBLICE

    Tulburarea liniştii publice prin violenţe

   Art. 359. - (1) Participarea în cadrul unei mulţimi care tulbură liniştea publică, dacă cei care participă nu se dispersează după trei somaţii ale organelor de ordine, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.
   (2) În cazul în care participanţii au săvârşit violenţe contra persoanelor sau bunurilor, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

    Neluarea de măsuri pentru asigurarea liniştii publice

   Art. 360. - Neasigurarea, de către administratorii localurilor publice şi localurilor de agrement, a liniştii publice în localurile respective, precum şi refuzul acestora de a sprijini organele în drept pentru restabilirea ordinii publice sau pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Instigarea publică şi apologia infracţiunilor

   Art. 361. - (1) Fapta de a îndemna publicul prin viu grai, scris sau prin orice alte mijloace de a nu respecta legile ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană din cele prevăzute în art. 281, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
   (3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
   (4) Purtarea în public a unei uniforme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (5) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia.

    Manifestări de rasism sau naţionalism şovin

   Art. 362. - (1) Împiedicarea unui cetăţean român de a-şi stabili în mod liber naţionalitatea sau limba maternă, ori modificarea abuzivă a datelor privind naţionalitatea sau limba maternă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Împiedicarea prin orice mijloace a unei persoane de a întrebuinţa o altă limbă decât cea oficială a statului, precum şi refuzul sau împiedicarea liberei transmiteri prin viu grai ori scris a comunicării sau corespondenţei dacă este vorbită ori scrisă în altă limbă decât cea oficială se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu zile-amendă.

    Propaganda naţionalist-şovină

   Art. 363. - Propaganda naţionalist-şovină, instigarea la ura de rasă sau naţionalitate, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 291, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Tulburarea folosinţei locuinţei

   Art. 364. - (1) Fapta prin care se tulbură în mod repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil ori prin care se împiedică normala folosinţă a locuinţei se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (3) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Exercitarea fără drept a unei profesii

   Art. 365. - Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile amendă.

    Încăierarea

   Art. 366. - (1) Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, cel care a săvârşit această faptă se pedepseşte pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se reduce cu un an. Ceilalţi participanţi se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).
   (3) În cazul prevăzut în alin. (2), dacă nu se cunoaşte care dintre participanţi au săvârşit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor pedeapsa închisorii stricte de la un an la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 15 ani.
   (4) Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale sau care a încercat să despartă pe alţii, să respingă un atac ori să apere pe altul.

    Cerşetoria

   Art. 367. - Fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.

    Cerşetoria calificată

   Art. 368. - Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care, având capacitatea de a munci, se foloseşte de copil pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Organizarea cerşetoriei

   Art. 369. - (1) Îndemnul sau înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor ori tragerea de foloase de pe urma practicării cerşetoriei de către un minor se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.
   (2) Recrutarea sau constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) este săvârşită de un părinte sau de un reprezentant legal al minorului, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), şi închisoarea strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).

    Portul şi folosirea fără drept de arme albe

   Art. 370. - (1) Portul, fără drept, în locuri publice a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului sau a altor asemenea obiecte periculoase se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Portul sau folosirea, fără drept, a obiectelor prevăzute în alin. (1) în localul autorităţilor publice, instituţiilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public, la întruniri publice ori în localuri de alegeri se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 50 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Folosirea şi procurarea de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate

   Art. 371. - (1) Folosirea în locuri publice a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice, în alte scopuri decât legitima apărare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Importul sau procurarea pe orice cale, în vederea comercializării, fără drept, de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, care imprimă proiectilului o viteză mai mare de 220 m/s, cu excepţia celor destinate activităţii sportive, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 372. - Tentativa la delictul prevăzut în art. 369 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 373. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 360, art. 364, art. 369 alin. (1) şi (2) şi art. 371.

   CAPITOLUL III
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI PE CĂILE FERATE

    Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea
lor defectuoasă din culpă

   Art. 374. - (1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajaţii căilor ferate, dacă aceasta ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 7 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani.

    Neîndeplinirea cu intenţie a îndatoririlor de serviciu
sau îndeplinirea lor defectuoasă

   Art. 375. - (1) Neîndeplinirea cu intenţie a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, de către angajaţii căilor ferate, dacă aceasta ar putea pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Dacă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu intenţie arătată în alin. (1) a avut ca urmare o tulburare a activităţii de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani, iar dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost completat prin liniuţa 51 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 52 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate

   Art. 376. - (1) Părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii care asigură direct siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate de către angajaţii care asigură direct siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate.
   (3) Când prin faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani, iar când s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Distrugerea şi semnalizarea falsă

   Art. 377. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei de cale ferată sau a instalaţiilor de cale ferată ori a celor de telecomunicaţii feroviare, precum şi a oricăror bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare ori aşezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează săvârşirea de acte de semnalizare falsă sau săvârşirea oricăror alte acte de natură a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul executării serviciului, dacă aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofă de cale ferată.
   (3) În cazul când faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
   (4) Săvârşirea din culpă a faptelor arătate în alin. (1), (2) şi (3) se pedepseşte în cazul alin. (1) şi (2) cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar în cazul alin. (3) cu închisoare strictă de la 3 la 7 ani, dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, şi cu închisoare strictă de la 10 la 15 ani dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată.
   (5) Dacă vreuna din faptele prevăzute în acest articol este săvârşită de către un angajat al căilor ferate se aplică maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă, iar dacă acest maxim este neîndestulător se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei general.
    __________
    *Alineatul (3) a fost completat prin liniuţa 51 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Accidentul şi catastrofa de cale ferată

   Art. 378. - (1) Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale ferată sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate.
   (2) Catastrofa de cale ferată constă în deraierea, răsturnarea sau prăbuşirea unui mijloc de transport al căilor ferate sau producerea unui alt asemenea rezultat, precum şi în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unor persoane ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalaţiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredinţate pentru transport.

    Punerea în mişcare a acţiunii penale

   Art. 379. - Acţiunea penală pentru faptele prevăzute în art. 374 alin. (1), art. 375 alin. (1) şi art. 376 alin. (1) şi (2) se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 380. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 377 alin. (1)-(3) se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 381. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 374, art. 375 şi art. 377.

   CAPITOLUL IV
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE

    Nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri

   Art. 382. - (1) Se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani:
   a) importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate din categoria deşeurilor interzise la import;
   b) neluarea de măsuri sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor periculoase;
   c) comercializarea, pierderea sau abandonarea deşeurilor periculoase pe durata şi pe parcursul tranzitării teritoriului României;
   d) refuzul de a aduce la îndeplinire decizia autorităţilor competente privind lucrările sau activităţile de producere şi gestionare a deşeurilor;
   e) refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor pentru care s-a dispus o astfel de măsură de către organele în drept;
   f) efectuarea oricăror alte operaţiuni de import de deşeuri sau reziduuri de orice fel sau de alte mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător ori introducerea în orice mod sau tranzitarea acestora pe teritoriul României, fără respectarea dispoziţiilor legale.
   (2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane sau au avut vreuna din urmările arătate în art. 188 ori au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori s-au adus pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Împiedicarea combaterii bolilor

   Art. 383. - Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.

    Contaminarea venerică şi transmiterea sindromului
imunodeficitar dobândit

   Art. 384. - (1) Transmiterea unei boli venerice prin act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex sau prin acte de perversiune sexuală de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte cu închisoare strictă de la 5 la 15 ani.
   (3) Instanţa de judecată va dispune măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

    Răspândirea bolilor la animale sau plante

   Art. 385. - (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor sau alte urmări grave, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ascunderea, cu intenţie, a apariţiei unei boli molipsitoare la animale sau plante, precum şi opunerea la aplicarea măsurilor de combatere a formelor de boală şi de prevenire a răspândirii bolilor.

    Traficul ilicit de droguri

   Art. 386. - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea sau alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (2) se sancţionează şi introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, în scopurile prevăzute la alin. (1).
   (4) Dacă fapta prevăzută în alin. (3) are ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute în alin. (1)-(4) se sancţionează cu maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă, iar dacă acest maxim este neîndestulător se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei general.

    Nerespectarea dispoziţiilor privind administrarea ilicită de droguri

   Art. 387. - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea, introducerea şi scoaterea din ţară de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.
   (2) Punerea la dispoziţie, cu intenţie, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat în care are acces publicul pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancţionează şi eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare risc pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute în alin. (3) sau a unei reţete medicale falsificate.
   (5) Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (6) Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (7) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 2 ani sau zile-amendă.
   (8) Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute în alin. (1)-(7) se sancţionează cu maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă, iar dacă acest maxim este neîndestulător se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei general.

    Traficul şi administrarea ilicită de droguri care au avut
ca urmare moartea victimei*

   Art. 388. - Dacă faptele prevăzute în art. 386 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 387 alin. (1), (3)-(6) şi (8) au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    __________
    *Denumirea articolului a fost modificată prin liniuţa 53 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Nerespectarea dispoziţiilor privind regimul precursorilor

   Art. 389. - (1) Producerea, sinteza, extracţia, experimentarea, deţinerea, transportul, vânzarea, plasarea pe piaţă sau efectuarea oricăror alte operaţiuni cu precursori, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi comercializarea de precursori către agenţii economici sau persoane fizice neautorizate.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scopul producerii sau fabricării ilicite a altor droguri decât cele de mare risc, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
   (4) Trecerea peste frontieră a precursorilor, fără documente legale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
   (5) Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Traficul de substanţe toxice

   Art. 390. - Producerea, deţinerea sau orice altă operaţiune privind circulaţia produselor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor ori substanţelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Falsificarea de alimente sau alte produse

   Art. 391. - (1) Prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătăţii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau băuturi, cunoscând că sunt falsificate, alterate ori interzise consumului sau vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 8 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează falsificarea sau substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit vătămătoare sănătăţii.
   (3) Punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) s-au produs vătămări uneia sau mai multor persoane care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă necesită îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) În cazul în care prin faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) s-au produs vătămări uneia sau mai multor persoane care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile ori vreuna din consecinţele prevăzute în art. 187 alin. (2) pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare moartea, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Nerespectarea dispoziţiilor privind gestionarea deşeurilor reciclabile

   Art. 392. - (1) Prezentarea de documente false, de către deţinătorul de deşeuri industriale reciclabile, privind provenienţa acestora, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Furtul de materiale, produse sau echipamente în vederea valorificării ca deşeuri, se sancţionează potrivit art. 249. Dacă fapta a pus în pericol mediul înconjurător, sănătatea sau siguranţa populaţiei, pedeapsa este cea prevăzută în art. 250 alin. (1).

    Sancţionarea tentativei

   Art. 393. - (1) Tentativa la delictele prevăzute în art. 382, art. 386 alin. (1) şi (5), art. 387, art. 390 şi art. 391 alin. (1)-(3) se pedepseşte.
   (2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 386 alin. (1)-(5) şi art. 387 alin. (1)-(8).

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 394. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 382, art. 383 şi art. 385-392.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 54 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

   CAPITOLUL V
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

    Încălcarea regulilor privind protecţia atmosferei

   Art. 395. - (1) Neluarea de măsuri pentru oprirea funcţionării instalaţiilor care constituie o sursă de risc major pentru calitatea aerului constatat de către autorităţile competente, precum şi neanunţarea acestora se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a unei persoane sau a pus în pericol sănătatea ori integritatea corporală a unui număr mare de persoane sau a cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane sau o pagubă importantă adusă economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Încălcarea regulilor privind protecţia apei

   Art. 396. - (1) Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţă sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe, bacterii sau microbi, în cantitate sau concentraţie care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, viaţa animalelor, mediul înconjurător, producţia agricolă sau industrială ori fondul piscicol, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi următoarele fapte:
   a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune utilizatorilor de apă din aval;
   b) descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale;
   c) poluarea prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale a unor substanţe sau deşeuri periculoase direct sau de pe nave ori platforme plutitoare;
   d) depozitarea, în albia majoră a râurilor, a combustibilului nuclear sau a deşeurilor rezultate din folosirea acestuia.
   (3) Depozitarea sau folosirea de îngrăşăminte chimice, pesticide sau alte substanţe toxice periculoase, în zonele de protecţie a apelor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (4) Săvârşirea din culpă a faptelor prevăzute în alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă, iar a faptelor prevăzute în alin. (3) cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a unei persoane sau au pus în pericol sănătatea ori integritatea corporală a unui număr mare de persoane sau au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (6) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, otrăvirea în masă a populaţiei, provocarea de epidemii sau o pagubă importantă adusă economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Încălcarea regulilor de gospodărire a apelor

   Art. 397. - (1) Executarea, modificarea sau extinderea de lucrări, construcţii ori instalaţii pe ape sau care au legătură cu apele, fără avizul legal sau fără notificarea unei astfel de lucrări, precum şi darea în exploatare de unităţi, fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor de canalizare, a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizaţiei de gospodărire a apelor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează:
   a) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor;
   b) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie sanitară a surselor de apă, în zonele de protecţie a albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sau a instalaţiilor de măsurare automată a calităţii apelor;
   c) utilizarea albiilor minore, fără autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi a plajei şi ţărmului mării în alte scopuri decât îmbăierea sau plimbarea;
   d) continuarea activităţii după pierderea drepturilor obţinute în baza legii.
   (3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Încălcarea regulilor privind utilizarea apei potabile

   Art. 398. - (1) Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie în folosul altor activităţi sau depăşirea cantităţii de apă alocate, dacă are un caracter sistematic ori a produs o perturbare în activitatea unei unităţi de ocrotire socială sau a cauzat neajunsuri în alimentarea cu apă a populaţiei, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Săvârşirea din culpă a faptelor prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Distrugerea lucrărilor de protecţie a apelor

   Art. 399. - (1) Distrugerea, deteriorarea sau manevrarea de către persoanele neautorizate a stăvilarelor, grătarelor, vanelor, barierelor sau a altor construcţii ori instalaţii hidrotehnice se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea de săpături, gropi sau şanţuri în baraje, diguri ori în zonele de protecţie a acestor lucrări, precum şi extragerea pământului sau a altor materiale din lucrările de apărare, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea acestuia.
   (3) Săvârşirea din culpă a faptelor prevăzute în alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Încălcarea regulilor privind protecţia solului

   Art. 400. - (1) Introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică fără acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor chimice periculoase care au devenit deşeuri, nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi refuzul de a interveni în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de coastă.
   (3) Se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani:
   a) transportul sau tranzitul de produse de uz fitosanitar, substanţe sau deşeuri periculoase pentru care este necesară autorizarea, fără această autorizare;
   b) producerea, livrarea sau utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor de uz fitosanitar care nu îndeplinesc normele calitative comunitare;
   c) nerespectarea dispoziţiilor privind normele de utilizare pe terenurile agricole a produselor de uz fitosanitar sau a îngrăşămintelor chimice;
   d) nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de uz fitosanitar numai ambalate şi în locuri protejate;
   e) provocarea, din cauza nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante;
   f) omisiunea de a raporta de îndată creşterea peste limitele admise a contaminării mediului;
   g) aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
   h) depozitarea necontrolată a deşeurilor menajere, industriale şi animaliere în zone neamenajate special şi neautorizate, având ca efect degradarea gravă a solului şi poluarea mediului înconjurător;
   i) nerespectarea obligaţiilor legale privind depozitarea în locuri cu destinaţie specială şi reciclarea deşeurilor reciclabile.*
   (4) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a unei persoane sau au pus în pericol sănătatea ori integritatea corporală a unui număr mare de persoane sau au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane sau o pagubă importantă adusă economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    __________
    *Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 55 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Încălcarea regulilor privind protecţia fondului forestier

   Art. 401. - Defrişarea vegetaţiei lemnoase din afara fondului forestier, situată pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, dacă faptele au fost de natură să pună în pericol viaţa sau sănătatea umană, animală ori vegetală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Poluarea fonică

   Art. 402. - Producerea de zgomote peste limitele admise de lege, în mod repetat, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea persoanelor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Poluarea accidentală

   Art. 403. - Poluarea accidentală din cauza nesupravegherii executării lucrărilor noi, a funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare prevăzute în acordul sau autorizaţia de mediu, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 404. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 395 alin. (1), art. 396 alin. (1)-(3), art. 397 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1), art. 399 alin. (1) şi (2) şi art. 400 alin. (1)-(3) se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 405. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   CAPITOLUL VI
  CRIME ŞI DELICTE PRIVITOARE LA REGIMUL ARMELOR, MUNIŢIILOR,
MATERIALELOR RADIOACTIVE ŞI A MATERIILOR EXPLOZIVE

    Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor

   Art. 406. - (1) Deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţii privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 8 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi nedepunerea armei sau muniţiei, în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea de prelungire a valabilităţii permisului.
   (3) Se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani:
   a) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum şi a muniţiei pentru astfel de arme;
   b) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, al mai multor arme, altele decât cele prevăzute la lit. a), precum şi a armelor de panoplie ori a muniţiei respective în cantităţi mari.
   (4) Portul de arme, fără drept, în localul autorităţilor sau al instituţiilor publice, la întruniri publice sau în localuri de alegeri se pedepseşte cu închisoare strictă de la 5 la 12 ani.

    Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau
al altor materii radioactive

   Art. 407. - (1) Primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice operaţie privind circulaţia acestora, cercetarea, proiectarea, amplasarea, producţia, construcţia sau montajul obiectelor ori instalaţiilor nucleare, punerea în funcţiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul sau exportul instalaţiilor nucleare, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, precum şi dezvoltarea, fabricarea, deţinerea, importul, exportul sau tranzitul armelor nucleare sau al oricăror dispozitive explozive nucleare se pedepseşte cu închisoare strictă de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.*
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) au produs pericol public sau au avut vreuna din urmările arătate în art. 187 sau art. 188, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) Scoaterea din funcţiune în totalitate sau în parte a echipamentelor de supraveghere şi control, în cazul când fapta nu este justificată de securitatea nucleară sau de radioprotecţie, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
   (6) Dacă fapta prevăzută în alin. (5) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendă.
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 56 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Nerespectarea regimului materiilor explozive

   Art. 408. - (1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind aceste materii, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseşte cu închisoare strictă de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi (2), dacă au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 187 şi art. 188 ori au cauzat o pagubă materială, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivă este însoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1), (2) şi (4) au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 409. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 406, art. 407 alin. (1) şi (2) şi art. 408 alin. (1) şi (2) se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 410. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   CAPITOLUL VII
  CRIME ŞI DELICTE PRIVIND CALITATEA CONSTRUCŢIILOR ŞI BARAJELOR

    Nerespectarea dispoziţiilor legale privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii

   Art. 411. - Executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor pentru care este necesară o asemenea autorizaţie, continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organul de control, precum şi întocmirea sau semnarea proiectelor tehnice şi a proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă universitară în condiţiile legii se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Nerespectarea dispoziţiilor legale privind calitatea construcţiilor

   Art. 412. - (1) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei construcţii sau executarea de modificări ale acesteia, fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea şi rezistenţa, dacă prin aceasta s-ar putea produce pierderi de vieţi omeneşti, vătămarea gravă a integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, distrugerea totală sau parţială a construcţiei, distrugerea ori degradarea unor instalaţii sau utilaje importante ori alte consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Dacă s-a produs vreuna din consecinţele prevăzute în alin. (1), pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Continuarea lucrărilor de construcţie executate necorespunzător şi oprite prin dispoziţii ale organelor de control deoarece afectează rezistenţa şi stabilitatea construcţiei, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Nerespectarea dispoziţiilor privind calitatea barajelor

   Art. 413. - Se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă următoarele fapte:
   a) executarea barajelor fără acordul de funcţionare în siguranţă a barajului;
   b) funcţionarea barajelor fără autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă, punând în pericol populaţia şi mediul;
   c) nedeclararea barajelor deţinute şi a caracteristicilor acestora;
   d) neîndeplinirea măsurilor stabilite prin expertize avizate de organul competent, dacă fapta pune în pericol siguranţa construcţiei şi produce urmări grave pentru populaţie sau pentru factorii de mediu;
   e) deteriorarea sau distrugerea aparaturii de măsură şi control montate în baraje sau folosirea unei aparaturi neetalonate.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 414. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   TITLUL IX
  DELICTE CONTRA VALORILOR CULTURALE ŞI CONTRA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

   CAPITOLUL I
  DELICTE CONTRA PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL MOBIL
ŞI CONTRA PATRIMONIULUI ARHIVISTIC NAŢIONAL

    Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

   Art. 415. - (1) Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea de către patrimoniul cultural naţional mobil sau de către fondul arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Dacă pierderea bunului de către patrimoniul sau de către fondul prevăzut în alin. (1) a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (3) Fapta prevăzută în alin. (1) nu se pedepseşte dacă, înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii, făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond.

    Scoaterea peste graniţă a documentelor de arhivă

   Art. 416. - Scoaterea peste graniţă a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României sau înstrăinarea acestora către persoane fizice sau persoane juridice străine, fără autorizarea Arhivelor Naţionale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 57 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Nerespectarea măsurilor de protecţie a patrimoniului
cultural naţional mobil

   Art. 417. - (1) Executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fără acordul scris al titularului dreptului de administrare al patrimoniului ori al proprietarului, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Copiile, mulajele, tirajele postume sau facsimilele executate în condiţiile prevăzute în alin. (1) se confiscă şi se transmit în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
   (3) Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun cultural mobil clasat ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Exportul ilegal de bunuri culturale mobile

   Art. 418. - (1) Efectuarea fără certificat de export a unor operaţiuni de export de bunuri culturale mobile se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Bunurile culturale mobile care au făcut obiectul exportului ilegal se confiscă şi sunt transmise în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
   (4) Efectuarea oricăror operaţiuni în vederea exportului de bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publică sau de bunuri culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani, iar bunurile se confiscă şi se transmit în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.

    Importul ilegal de bunuri culturale mobile

   Art. 419. - (1) Introducerea pe teritoriul statului român, precum şi deţinerea, comercializarea, organizarea de expoziţii sau orice operaţiune privind circulaţia bunurilor culturale mobile ori provenite din dezmembrarea de bunuri culturale imobile, care fac parte din patrimoniul cultural al unui stat străin, conform dispoziţiilor legale ale statului respectiv, şi care au fost exportate ilegal, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.
   (2) Bunurile prevăzute în alin. (1) se confiscă şi se transmit unor instituţii specializate, în vederea conservării şi restituirii acestor bunuri statului din al cărui patrimoniu cultural fac parte.

    Furnizarea de date confidenţiale privind patrimoniul
cultural naţional mobil

   Art. 420. - Furnizarea de date confidenţiale privind patrimoniul cultural naţional mobil altor persoane fizice sau juridice decât cele prevăzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile amendă.

    Schimbarea categoriei juridice a unui bun cultural mobil

   Art. 421. - Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural în alta, precum şi declasarea unui bun cultural mobil fără respectarea procedurilor prevăzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

    Efectuarea de lucrări ilegale asupra bunurilor din patrimoniul cultural

   Art. 422. - (1) Efectuarea de către persoane fizice sau juridice neautorizate a unor detecţii sau săpături în siturile arheologice se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează topirea sau modificarea sub orice formă a bunurilor culturale mobile clasate care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României, de celelalte bănci sau de Monetăria Statului.
   (3) Efectuarea de lucrări de conservare sau de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate de către persoane fără acreditare şi certificat de liberă practică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancţionează funcţionarea fără autorizaţie legală a laboratoarelor şi atelierelor care execută lucrări de restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile clasate.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 423. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 416, art. 417, art. 419 şi art. 422 alin. (1) se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 424. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   CAPITOLUL II
  DELICTE CONTRA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

    Contrafacerea obiectului unei invenţii şi însuşirea, fără drept,
a calităţii de inventator

   Art. 425. - (1) Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenţii, precum şi însuşirea, fără drept, în orice mod, a calităţii de inventator se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (3) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Punerea în circulaţie a produselor contrafăcute

   Art. 426. - Punerea în circulaţie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 58 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Nerespectarea măsurilor de protecţie a desenelor
şi modelelor industriale

   Art. 427. - (1) Însuşirea, fără drept, în orice mod, a calităţii de autor al desenului sau modelului industrial se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Reproducerea, fără drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricării de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în circulaţie ori folosirii, fără acordul titularului certificatului de înregistrare al desenului sau modelului industrial, în perioada de valabilitate a acestuia, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Divulgarea datelor cuprinse în cererea de brevet sau în cererea de
înregistrare a desenelor şi modelelor industriale

   Art. 428. - Divulgarea de către personalul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile sau desenele şi modelele industriale, a datelor cuprinse în cererea de brevet sau în cererea de înregistrare, până la publicarea lor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Nerespectarea măsurilor de protecţie a topografiei circuitelor integrate

   Art. 429. - (1) Exploatarea, fără autorizaţia titularului, a unei topografii înregistrate a circuitelor integrate se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Nerespectarea măsurilor de protecţie a mărcilor
şi indicaţiilor geografice

   Art. 430. - (1) Se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă următoarele fapte:
   a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca;
   b) punerea în circulaţie fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate;
   c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice care indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o altă regiune geografică, decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Utilizarea neloială a mărcilor sau indicaţiilor geografice

   Art. 431. - (1) Utilizarea mărcilor sau a indicaţiilor geografice, contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Producerea şi punerea în circulaţie de mărfuri şi dispozitive pirat

   Art. 432. - (1) Realizarea în scopuri comerciale, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum şi importul, tranzitul sau orice altă modalitate de introducere pe piaţa internă, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 5 ani.*
   (2) Distribuirea sau deţinerea, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, în magazine specializate în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.
   (3) Depozitarea şi transportul, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.*
   (4) Se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani, dacă anterior s-au aplicat două sancţiuni contravenţionale pentru fapte de acelaşi fel, săvârşirea oricăreia din faptele următoare:
   a) distribuirea de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului sau deţinerea acestora în scopul distribuirii, atunci când aceste activităţi se desfăşoară în public, cu excepţia magazinelor specializate în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau conexe;
   b) oferirea spre vânzare sau închiriere de mărfuri pirat prin prezentarea copertelor şi a cataloagelor de mărfuri pirat.
   (5) Dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) au produs consecinţe deosebit de grave, acestea se sancţionează cu închisoare strictă de la 5 la 10 ani. În acest caz, calculul prejudiciului se efectuează ţinând seama de mărfurile pirat deţinute în condiţiile prevăzute la alin. (1)-(3) şi de preţul în lei/unitate al produselor originale similare la data săvârşirii faptei.
   (6) Închirierea de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum şi oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunţuri publice sau prin mijloace electronice de comunicare se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.*
   (7) Prin mărfuri pirat se înţelege: toate copiile realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanelor legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct sau indirect, total sau parţial, după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
   (8) Prin dispozitive pirat de control al accesului se înţelege: orice dispozitiv neautorizat realizat pentru facilitarea accesului la servicii de programe de televiziune cu acces condiţionat.
   (9) Scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de agenţii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
   (10) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia din faptele prevăzute la alin. (1)-(6), permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspunderea penală a celorlalţi participanţi.
   (11) Persoana care a comis una din faptele prevăzute la alin. (1)-(6) şi care, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 59 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Alineatul (3) a fost modificat prin liniuţa 60 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.
   - Alineatul (6) a fost modificat prin liniuţa 61 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Refuzul cooperării cu organele competente

   Art. 433. - Refuzul de a declara provenienţa mărfurilor pirat sau a dispozitivelor pirat de control al accesului se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

    Punerea la dispoziţia publicului a produselor purtătoare de drepturi

   Art. 434. - Punerea la dispoziţia publicului, fără consimţământul titularilor de drepturi a produselor purtătoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 4 ani sau cu zile-amendă.

    Reproducerea neautorizată a programelor de calculator

   Art. 435. - (1) Reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator în oricare din următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţea, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 4 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Nerespectarea normelor privind protecţia drepturilor
patrimoniale de autor şi conexe

   Art. 436. - (1) Se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor de autor sau a drepturilor conexe:
   a) distribuirea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
   b) importul pe piaţa internă a copiilor operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, realizate cu consimţământul titularilor;
   c) închirierea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe;
   d) comunicarea publică a operelor, altele decât cele muzicale, sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
   e) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
   f) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
   g) realizarea de opere derivate;
   h) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.
   (2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile artistice fixate, fonogramele, videogramele ori propriile emisiuni sau servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.
   (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Nerespectarea normelor privind protecţia drepturilor
nepatrimoniale de autor

   Art. 437. - (1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapte persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

    Nerespectarea măsurilor tehnice de protecţie şi a informaţiilor
privind regimul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe

   Art. 438. - (1) Fapta persoanei care produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere ori deţine în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularilor de drepturi:*
   a) înlătură în scop comercial de pe opere sau alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabile;
   b) distribuie, importă în scopul distribuirii, radiodifuzează ori comunică public sau pune la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales în mod individual, fără drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate pentru care informaţiile existente sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe au fost înlăturate sau modificate fără autorizaţie, ştiind că acest lucru permite, facilitează, provoacă sau ascunde o infracţiune prevăzută în art. 436-437.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 62 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 439. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 425-427, art. 429-432 şi art. 434-438.

   TITLUL X
  DELICTE CONTRA DATELOR ŞI SISTEMELOR INFORMATICE

   CAPITOLUL I
  DELICTE CONTRA CONFIDENŢIALITĂŢII ŞI INTEGRITĂŢII
DATELOR ŞI SISTEMELOR INFORMATICE

    Accesul ilegal la un sistem informatic

   Art. 440. - (1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită în scopul obţinerii de date informatice se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) este săvârşită prin încălcarea măsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.

    Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

   Art. 441. - (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic ce conţine date informatice care nu sunt publice.

    Alterarea integrităţii datelor informatice

   Art. 442. - (1) Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.
   (3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancţionează şi transferul neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice.

    Perturbarea funcţionării sistemelor informatice

   Art. 443. - Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani.

    Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

   Art. 444. - (1) Se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 6 ani:
   a) fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altă formă, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute în art. 440-443;
   b) fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altă formă, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute în art. 440-443.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute în alin. (1) în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute în art. 440-443.

   CAPITOLUL II
  DELICTE INFORMATICE

    Falsul informatic

   Art. 445. - Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, dacă fapta are ca rezultat obţinerea de date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Frauda informatică

   Art. 446. - Fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.

   CAPITOLUL III
  DISPOZIŢII COMUNE

    Sancţionarea tentativei

   Art. 447. - Tentativa la delictele prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 448. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul titlu.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 63 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Înţelesul unor termeni sau expresii

   Art. 449. - (1) În sensul prezentului titlu:
   a) prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic;
   b) prin program informatic se înţelege un ansamblu de instrucţiuni care pot fi executate de un sistem informatic în vederea obţinerii unui rezultat determinat;
   c) prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic. În această categorie se include şi orice program informatic care poate determina realizarea unei funcţii de către un sistem informatic;
   d) prin măsuri de securitate se înţelege folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu ajutorul cărora accesul la un sistem informatic este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori.
   (2) În sensul prezentului titlu, acţionează fără drept persoana care se află în una din următoarele situaţii:
   a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract;
   b) depăşeşte limitele autorizării;
   c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente să o acorde, potrivit legii, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfăşura cercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiune într-un sistem informatic.

   TITLUL XI
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA ECONOMIEI, INDUSTRIEI,
COMERŢULUI ŞI REGIMULUI FISCAL

   CAPITOLUL I
  DELICTE CONTRA VIEŢII ECONOMICE

    Specula cu produse care nu pot face obiectul comerţului privat şi camăta

   Art. 450. - (1) Săvârşirea uneia din următoarele fapte:
   a) cumpărarea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit legii, nu pot face obiectul comerţului privat;
   b) cumpărarea produselor industriale sau agricole în scop de prelucrare în vederea revânzării, dacă ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit legii, obiectul comerţului privat,
    se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.*
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi următoarele fapte:
   a) operaţiunile de împrumut de bani sau titluri de valoare, efectuate cu titlu profesional de către persoane neautorizate, direct sau prin acte simulate, dacă dobânda stabilită este mai mare decât dobânda prevăzută de lege;
   b) operaţiunile de împrumut de bani sau titluri de valoare, efectuate de către persoane neautorizate, direct sau prin acte simulate, dacă se stabileşte o capitalizare a dobânzii pentru dobânzi datorate pe o perioadă mai mică de un an de zile.
    __________
    *Litera b) de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 64 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Divulgarea secretului economic

   Art. 451. - Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să producă pagube, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import şi export

   Art. 452. - Efectuarea, fără autorizaţie, a oricăror acte sau fapte care, potrivit dispoziţiilor legale, sunt considerate operaţiuni de export, import sau tranzit se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 65 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Concurenţa neloială

   Art. 453. - Fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Deturnarea de fonduri

   Art. 454. - (1) Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activităţii economico-financiare sau a produs o pagubă unei autorităţi publice sau unei instituţii publice, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Utilizarea fondurilor provenite din contractarea datoriei publice locale în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate, precum şi furnizarea de date eronate la fundamentarea documentaţiei prezentate în vederea obţinerii autorizaţiei pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, se pedepseşte cu închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
   (4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea fondurilor în lei şi în valută provenite din contractarea datoriei publice în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate, precum şi furnizarea de date eronate la fundamentarea documentaţiei prezentate în vederea obţinerii avizelor necesare pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe.

    Înşelăciunea la măsurătoare

   Art. 455. - Înşelarea prin folosirea unui instrument de măsurat inexact ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor

   Art. 456. - (1) Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
   (2) Dacă mărfurile sau produsele au devenit prin falsificare sau substituire vătămătoare sănătăţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 391 alin. (2).
   (3) Falsificarea ori substituirea de materii prime sau materiale folosite la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare, precum şi livrarea acestora cunoscând că au fost fabricate ori preparate din materii prime sau materiale falsificate ori substituite se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).
   (4) Dacă prin falsificarea sau substituirea materiilor prime ori a materialelor, bunurile alimentare au devenit vătămătoare sănătăţii, pedeapsa este cea prevăzută în art. 391 alin. (1).

    Sancţionarea tentativei

   Art. 457. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 455 şi art. 456 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 458. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 450 şi art. 452-456.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 66 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

   CAPITOLUL II
  DELICTE CONTRA REGIMULUI FISCAL

    Înstrăinarea fără drept a participaţiilor la capitalul
social sau a activelor

   Art. 459. - Cesionarea sau înstrăinarea de către administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societăţi, sub orice formă, a acţiunilor, părţilor sociale sau activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată sau revocată conform Codului fiscal, fără a fi adusă la cunoştinţa autorităţii fiscale competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuării controlului financiar-fiscal, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani.

    Nerespectarea regimului fiscal al alcoolului

   Art. 460. - Săvârşirea uneia din următoarele fapte de către administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societăţi:
   a) achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse potrivit Codului fiscal;
   b) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sinteză şi a alcoolului tehnic ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice de orice fel,
    se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

    Nerespectarea regimului fiscal al uleiurilor minerale

   Art. 461. - (1) Săvârşirea uneia din următoarele fapte de către administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societăţi:
   a) achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi potrivit Codului fiscal;
   b) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiurilor sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85▫C, altfel decât direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial;
   c) comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât a celor din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto care corespund standardelor naţionale de calitate,
    se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (2) Livrarea de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie, fără prezentarea către cumpărătorul persoană juridică a documentelor de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 462. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 459-461 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 463. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în art. 459-461.

   CAPITOLUL III
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA ÎNCREDERII PUBLICE

    Falsificarea de monede sau de alte valori

   Art. 464. - (1) Falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, instrumente de plată electronică, emise de instituţii de credit competente sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alin. (1) sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport

   Art. 465. - Falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional, ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Falsificarea de valori străine

   Art. 466. - Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine.

    Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori

   Art. 467. - Fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 464-466 se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Falsificarea instrumentelor oficiale

   Art. 468. - Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc autorităţile sau instituţiile publice se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 4 ani sau cu zile-amendă.

    Folosirea instrumentelor oficiale false

   Art. 469. - (1) Folosirea instrumentelor false arătate în art. 468 se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ştampile cu stema ţării.

    Falsul material în înscrisuri oficiale

   Art. 470. - (1) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 4 ani.
   (2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (3) Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale, biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.

    Falsul intelectual

   Art. 471. - Falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu intenţie de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 67 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

   Art. 472. - Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 470, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Uzul de fals

   Art. 473. - Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 4 ani, când înscrisul este oficial şi cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

    Falsul în declaraţii

   Art. 474. - Declaraţia necorespunzătoare adevărului, făcută unei autorităţi sau instituţii publice, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

    Falsul privind identitatea

   Art. 475. - (1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare o autoritate sau instituţie publică, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.

    Falsul privind folosirea emblemei Crucea Roşie

   Art. 476. - (1) Folosirea fără drept a emblemei sau denumirii Crucea Roşie ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum şi folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitaţie a unei asemenea embleme ori denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.
   (2) Dacă fapta se săvârşeşte în timp de război, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 477. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 464, art. 465, art. 468, art. 470, art. 471 şi art. 472 se pedepseşte.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 478. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   CAPITOLUL IV
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE COMUNITĂŢILOR EUROPENE

    Nerespectarea normelor privind obţinerea de fonduri din
bugetele Comunităţilor Europene

   Art. 479. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu intenţie, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Deturnarea de fonduri din bugetele Comunităţilor Europene

   Art. 480. - (1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

    Diminuarea ilegală a resurselor din bugetele Comunităţilor Europene

   Art. 481. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu intenţie, datele cerute potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 482. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 479-481 se pedepseşte.

    Neglijenţa care prejudiciază interesele financiare
ale Comunităţilor Europene

   Art. 483. - Încălcarea din culpă, de către director, administrator sau persoana cu atribuţii de decizie sau de control în cadrul unui agent economic, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă a avut ca rezultat săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 479-481 sau săvârşirea unei infracţiuni de corupţie ori de spălare a banilor cu privire la fondurile Comunităţilor Europene, de către o persoană care se află în subordinea sa şi care a acţionat în numele respectivului agent economic, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Sancţionarea persoanei juridice

   Art. 484. - Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.

   TITLUL XII
  CRIME ŞI DELICTE CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE A ŢĂRII

   CAPITOLUL I
  CRIME ŞI DELICTE SĂVÂRŞITE DE MILITARI

    Absenţa nejustificată

   Art. 485. - (1) Absenţa nejustificată de la unitate sau serviciu, care a depăşit 24 de ore, dar nu mai mult de 3 zile, a militarului în termen sau a militarului concentrat care are grad egal celui acordat militarului în termen se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.*
   (2) Pedeapsa aplicată militarului în termen se execută într-o închisoare militară.
   (3) În timp de război, absenţa nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depăşit 4 ore dar nu mai mult de 24 de ore se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.*
    __________
    *Alineatele (1) şi (3) au fost modificate prin liniuţa 68 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Dezertarea

   Art. 486. - (1) Absenţa nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depăşeşte 3 zile, a oricărui militar se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
   (2) În timp de război, absenţa nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depăşit 24 de ore, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.*
    __________
    *Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 68 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Încălcarea de consemn

   Art. 487. - (1) Încălcarea regulilor serviciului de gardă, de pază, de însoţire sau de securitate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi părăsirea comenzii sau a oricărui alt post de către militar.
   (3) Încălcarea consemnului de către santinela aflată în serviciul de gardă sau de pază pe lângă depozitele de armament, muniţii sau alte materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3) săvârşite în timp de război se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.

    Insubordonarea

   Art. 488. - (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani.
   (2) Dacă fapta este săvârşită de un ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreună ori în faţa trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
   (3) În timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. (2), de la 3 la 12 ani.

    Lovirea superiorului

   Art. 489. - (1) Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani.
   (2) În cazul în care cel lovit se găseşte în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.
   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(2) sunt săvârşite în timp de război, maximul pedepselor se sporeşte cu 2 ani.

    Lovirea inferiorului

   Art. 490. - (1) Lovirea inferiorului ori subordonatului de către superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în timp de război, dacă faptele au fost determinate de o necesitate militară.

    Punerea în mişcare a acţiunii penale

   Art. 491. - Acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute în art. 485-490 se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.

    Capitularea

   Art. 492. - Predarea în mâinile inamicului de către comandant a forţelor armate pe care le comandă, lăsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre acestea să fi fost determinată de condiţiile de luptă, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 69 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Părăsirea câmpului de luptă

   Art. 493. - Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a acţiona, săvârşite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau săvârşirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei inamicului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Zborul neautorizat

   Art. 494. - (1) Zborul cu o aeronavă aparţinând forţelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spaţiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 2 ani.*
   (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a cauzat urmări grave, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani, iar dacă a cauzat un dezastru, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    __________
    *Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 70 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Părăsirea navei

   Art. 495. - (1) Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de către comandant, mai înainte de a-şi fi exercitat până la capăt îndatoririle de serviciu, precum şi de către orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Aceeaşi faptă săvârşită în timp de război, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Părăsirea comenzii

   Art. 496. - (1) Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, în situaţii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
   (2) În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârşit în timpul luptei, de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Neluarea măsurilor necesare în operaţiunile navale

   Art. 497. - Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care, fără a fi fost oprit prin vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea, nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva inamicului, să ajute o navă a statului român sau a unei ţări aliate urmărită de inamic ori angajată în luptă, sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic ori nu urmăreşte navele de război sau comerciale ale inamicului se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Coborârea pavilionului

   Art. 498. - Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, săvârşită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum şi de către orice altă persoană îmbarcată, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 71 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Coliziunea

   Art. 499. - (1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpă, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a navei sau alte urmări grave, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.
   (2) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu intenţie, pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
   (3) În timp de război, fapta prevăzută în alin. (2) se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    Sancţionarea tentativei

   Art. 500. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 494, art. 495 alin. (1), art. 496 alin. (1) şi art. 499 alin. (2) şi (3) se pedepseşte.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin liniuţa 72 din Rectificarea publicată în M.Of. 303 din 12.04.2005.

    Infracţiuni privitoare la aeronave

   Art. 501. - Dispoziţiile art. 495-500 se aplică în mod corespunzător şi în ce priveşte aeronavele militare.

   CAPITOLUL II
  DELICTE SĂVÂRŞITE DE MILITARI ŞI DE CIVILI

    Instigarea militarilor la nerespectarea obligaţiilor

   Art. 502. - (1) Instigarea prin orice mijloace a militarilor de a nu se supune legilor sau de a-şi călca jurământul sau obligaţiile militare se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi următoarele fapte:
   a) instigarea militarilor chemaţi de instanţa de judecată să nu răspundă acestei obligaţii;
   b) instigarea personalului civil din serviciul armatei de a nu-şi îndeplini obligaţiile legale de apărare naţională.

    Sustragerea de la serviciul militar

   Art. 503. - Fapta persoanei care îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage serviciului militar, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar în timp de război, cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.

    Defetismul

   Art. 504. - Răspândirea sau publicarea în timp de război de zvonuri sau informaţii false relative la situaţia economică şi politică a ţării, la starea morală a populaţiei în legătură cu declanşarea şi mersul războiului, precum şi săvârşirea altor asemenea fapte de natură să slăbească rezistenţa morală a populaţiei, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

    Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă

   Art. 505. - (1) Jefuirea pe câmpul de luptă a morţilor sau răniţilor se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta prevăzută în alin. (1), care, fără să fie săvârşită pe câmpul de luptă, este urmarea unor operaţii de război.

    Folosirea emblemei Crucea Roşie în timpul operaţiilor militare

   Art. 506. - Folosirea, fără drept, în timp de război şi în legătură cu operaţiile militare, a emblemei ori denumirii de Crucea Roşie sau a celor asimilate acesteia se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 7 ani.

    Sustragerea de la rechiziţii militare

   Art. 507. - Refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia forţelor armate bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori nedeclararea la recensământ a bunurilor supuse rechiziţionării se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
   (2) În cazul când fapta se săvârşeşte în timp de război, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

   CAPITOLUL III
  DELICTE SĂVÂRŞITE DE CIVILI

    Sustragerea de la recrutare

   Art. 508. - (1) Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă
   (2) Sustragerea de la recrutare în timp de război se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

    Neprezentarea la încorporare sau concentrare

   Art. 509. - (1) Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoştinţare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat.
   (3) În timp de mobilizare sau de război, precum şi în caz de chemare urgentă, expres prevăzută în ordinul de chemare, termenele de prezentare sunt cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.
   (4) Termenele de prezentare prevăzute în alin. (1)-(3) se sporesc cu 10 zile în cazul în care cel chemat se află în străinătate.

    Punerea în mişcare a acţiunii penale

   Art. 510. - Acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute în art. 508 şi art. 509 se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.

    DISPOZIŢII FINALE

   Art. 511. - Dispoziţiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, dacă legea nu prevede altfel.
   Art. 512. - Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2008.*
    __________
    *Articolul a fost modificat prin art. VI din O.U.G. nr. 50/2006.


Read our Disclaimer